Nu sunt membru al unui partid, nu am fost și nu cred că voi fi vreodată. Nu îmi doresc nici o funcție publică și nici vreun avantaj personal ca urmare a opțiunilor mele. Dar ca simplu cetățean al Timișoarei, ca om de cultură și voluntar în sistemul social, mi-am pus întrebarea pe cine să aleg ca viitor primar al orașului, cu cine ar fi firesc să votez pentru ca multe din cele petrecute în ultimii ani de administrare a orașului în care trăiesc să nu se mai repete. Evident, nu pot să nu recunosc subiectivitatea afirmațiilor și opțiunilor mele, ele reflectă experiența personală, confruntarea personală cu probleme care puteau fi altfel rezolvate și cu atitudini inacceptabile din perspectiva mea, ca persoană care și în regimul de dictatură ceaușistă mi-am asumat deschis responsabilitatea unei atitudini critice față de derapajele societății. Nu doresc să fac însă caz de acest lucru ci doar să remarc în tipul de guvernare locală actuală o similitudine de mentalitate a ”conducătorului unic”, obsedat de rolul său mesianic, știutor și făcător a toate.
Începând cu starea actuală în care a ajuns să funcționeze sistemul social în Timișoara, voi spune de la bun început că nu îl voi mai vota pe domnul Robu și voi înșira câteva motive:
Odată cu venirea sa ca primar la conducerea administrației orașului, subvenția lunară (stabilită umanitar de administrația precedentă) pentru ONG-urile care oferă servicii sociale s-a tot redus deși costurile de întreținere (și în general toate costurile) au crescut simțitor. Asta a însemnat o adevărată lovitură pentru sectorul nonprofit, sector care oferă servicii publice cu 300% mai ieftine decât serviciile de stat cu același profil. De asemenea, în ultimii ani, progresiv, s-a întârziat până la 4 sau chiar 6 luni plata acestor subvenții, ceea ce a provocat un considerabil factor de stres și descurajare pentru angajații din sectorul neguvernamental și imensă nemulțumire pentru felul în care este tratat acest sector. Toate acestea sunt un efect al unei afișate desconsiderații și lipse de empatie față de domeniul social, dar compensate cu proliferarea aparatului disproporționat de mare în instituțiile de stat; înființare de servicii peste servicii consumatoare de buget local, fără motivația reală a necesității lor ori a unui număr real de beneficiari. Cu alte cuvinte ”s-a făcut totul” din purul orgoliu al unei dezvoltări formale, pe de altă parte, plătită cu bani grei din fondul public.
Așadar, nu îl voi mai vota pe domnul Robu pentru că nu pot să susțin pe cineva care, deși a avut toate mijloacele la îndemână, a tratat profund discriminator ONG-urile care oferă servicii sociale față de celelalte instituții de stat cu același profil, le-a îngreunat funcționarea și le amenință în continuare – după atâția ani de activitate și dezvoltare meritorie – existența deși sunt organisme esențiale ale societății civile.
Pentru că resimt ca o jignire directă faptul că deși Fundația Timișoara 89 a făcut istorie și este un simbol în sistemul social (fiind prima organizație umanitară constituită în Romania după Revoluție) cu o activitate de peste 30 de ani și puternic ecou internațional, nu a fost vizitată niciodată de actualul primar cu toate că, cu fiecare ocazie a vizitelor unor delegații din străinătate ori cu ocazia anualelor Zile festive ale fundației, am trimis primăriei invitații oficiale la care nici măcar nu s-a răspuns cât de formal. Cum aș putea să am considerație și să votez un astfel de primar?
În privința destinului orașului în care trăiesc, nu îl voi mai vota pe domnul Robu pentru că în ultimii ani, Timișoara a coborât în clasamentul primelor orașe din țară pe o poziție tot mai scăzută, rămasă în urmă față de dezvoltarea spectaculoasă petrecută în alte urbe dar devenită celebră prin comportamentul, atitudinea ridicolă a primarului său, încins mereu în conflicte pigmentate cu un limbaj agresiv și jignitor, cuprins de irascibilități și în război cu toți cei care nu au fost de acord și i-au contestat ”viziunile” risipitoare de fonduri pe proiecte himerice izvorâte fantasmagoric dintr-o îndoielnică pregătire culturală și competență managerială, din îngustimea de vedere și infatuarea omului îmbătat de iubire de sine.
Pentru că nu pot accepta ca actuala conducere a Timișoarei să ajungă să se laude cu afirmația că în oraș s-au făcut atât de multe lucruri noi și notabile, de parcă nu ar fi în normalitatea lucrurilor ca orașul să se înnoiască și să progreseze, pe măsura sa de oraș cu potențial economic și mentalitate europeană. Frustrant pentru timișoreni este că orașul a evoluat și progresat cu mult mai puțin decât ar fi fost firesc, s-a înglodat în datorii din cauza unei proaste administrări, a risipit bani publici hrănind o tot mai numeroasă armată funcționărească și clientelară și gestionând haotic lucrările publice.
Pentru că astfel orașul e năclăit de praf iar spațiile verzi, în afara celor centrale, prost întreținute; pentru că s-au tolerat și încurajat cu încăpățânare tăierile masive de arbori (cu rost sau fără rost) cu motivația că în locul lor s-au plantat alții, în fapt niște puieți care probabil, dacă vor supraviețui, ne vor primeni aerul abia peste 20 -30 de ani.
Pentru că actuala administrație a dezvoltat o imensă, nebuloasă și parazitară birocrație care-și pasează responsabilitățile de la decalarea cu mai multe luni a termenelor legale (30 de zile) de soluționare a unor cereri până la formalități și avize tergiversate și plimbate la nesfârșit prin birouri fapt ce a frânat ori împotmolit inițiative și procese firești de dezvoltare, exasperând pe oricine are nevoie să apeleze pentru soluționarea unor probleme.
Pentru că expertiza profesională a orașului a pierdut prin desființarea unor importante mecanisme civice, ca de exemplu Consiliul Consultativ al orașului Timișoara, consiliu alcătuit din persoane cu notorietate, specialiști voluntari; în locul acestora fiind preferați consilieri personali lipsiți de experiență dar obedienți, bine plătiți de contribuabili, unii dintre aceștia nu doar de o calitate îndoielnică ci și cu un prost renume în urbe.
Pentru că nu mai doresc să văd cum cineva obstrucționează cursul unor inițiative civice cu rost de a dezvolta infrastructura socială a orașului doar pentru că aceste inițiative vin din partea unor persoane care au îndrăznit să atragă atenția asupra unor aspecte contestatoare ca de exemplu folosirea repetat ostentativă a expresiei ”Podul Jiul peste râul Bega”, fără a se realiza modul caraghios – hilar al enunțării suprapunerii unui râu peste altul, într-un proiect de altfel îndoielnic ca eficacitate și prioritate.
Pentru că din mijloacele de promovare ale orașului Timișoara actuala administrație a desființat cea mai prodigioasă publicație a primăriei, revista de protocol trilingvă Timișoara – Open Art City, apărută într-o calitate grafică excepțională și distribuită străinilor care așadar puteau cunoaște viața socială, culturală și artistică a orașului. Și nici acest brand, marcă expirată în anul 2019, nu a mai fost actualizat deși la adoptarea lui s-au raliat toate organizațiile și instituțiile de cultură din Timișoara. Dar unde nu-i cultură nici importanța unui concept cultural nu are valoare.
Pentru că n-aș mai dori să votez pe cineva care a reușit, din cauza comportamentului deplorabil, să-și atragă desconsiderația unui mare număr de intelectuali notabili, dezaprobarea și reproșurile mass-media, nu doar locală ci și națională; pe cineva care adresează jigniri jurnaliștilor și de fapt, oricui care nu este de părerea sa; transformând mai toate ieșirile publice într-un șir de crize de personalitate garnisite cu invective, într-un evident complex de superioritate.
Pentru că nu mai doresc ca cineva să impună o conducere de tip feudal în Timișoara, irosind resurse în viziuni aventuroase de un bun gust îndoielnic, investiții care, de fapt, reflectă nu doar o limitare culturală ci și un mod arogant și sfidător la adresa oamenilor de cultură (pentru a nu cita din această gamă doar celebrele trotuare halucinogene, compuse din culori reci, în totală discordanță cu ambientul general)
Pentru că, în temeiul civismului orașului Timișoara, mă aștept la mai multă decență a comunicării și respect pentru competențele celorlalți iar nu la compensarea acestora cu o infatuată etalare de titluri și demnități ostentativ afișate, limbaj ce în fapt descalifică ținuta unui intelectual, oricât de multe poziții profesionale și politice ar fi acumulat.
Cu toate cele multe care ar mai fi de spus, închei subliniind că nu îl voi vota pe dl Robu ci voi susține pe cineva care pare să aducă un aer proaspăt în mentalitatea guvernării orașului, un om necontaminat de metehnele noastre și consider, în afara rețelei de interese înrădăcinate în administrația locală. Fără să minimalizez calitatea celorlalți candidați la funcția de primar a Timișoarei (fiecare în sine oameni cu valori așezate) îl voi susține deci pe Dominic Fritz, în care îmi pun speranța că va fi un bun primar și o șansă de schimbare în bine a orașului nostru.
Petru Ilieșu
