Zeci de comercianţi şi-au închis afacerile, în ultima perioadă, în cea mai modernă piaţă din Timişoara – Iosefin. Noua piaţă, construită pe patru nivele, a costat peste 3 milioane de euro şi a fost dată în folosinţă la începutul anului. Dezastrul cel mai mare în Piaţa Iosefin este în special la etaje. Aici, după ora 16, clienţii sunt mai rari ca OZN-urile. Si în prima parte a zilei poţi vedea adesea lungile culoare din piaţă complet goale. Chiriile mari, comoditatea timişorenilor, care preferă să nu urce câteva trepte sau să folosească liftul molcom din piaţă, controalele aproape zilnice, parcarea extrem de prost făcută, mirosul greu de suportat, chiar şi aerul condiţionat au ajuns să le strice toate planurile pieţarilor cu state vechi în branşă. Tot mai mulţi sunt cei care vor să renunţe la afacere şi să se mute în orice altă piaţă, numai în Iosefin nu.
Concurenţa din faţa pieţei…
Spaţiile strâmte de doar 6 metri pătraţi par nişte celule dintr-o puşcărie mai libertină. Pentru fiecare spaţiu numerotat se plăteşte lunar aproape 900 de lei. Alţi 100 de lei reprezintă curentul şi salubritatea. Gunoaiele sunt stocate chiar la intrare în piaţă, pe partea stângă, iar mirosul degajat este izbitor, chiar de la intrare. Bodiguarzii din piaţă sunt extrem de fermi cu comercianţii. Aproape zilnic izbucneşte câte un scandal, dacă aceştia depăşesc şi doar cu câţiva centimetri linia albă trasată în faţa prăvăliilor. De cu totul alt tratament se bucură speculanţii din faţa pieţei Iosefin. Aceştia nu plătesc nicio taxă şi astfel îşi permit să vândă flori sau legume aproape la preţ de producător. Cu ei nimeni nu are niciodată treabă. Nici pe vânzătorii de ţigări sau de cafea din apropierea Pieţei Iosefin nu-i bagă nimeni în seamă.
Tot mai mulţi trag oblonul
„Am ajuns să vindem de 40-50 de lei pe zi. De când cu noua piaţă, de-abia ne mai plătim chiriile. Oamenii nu mai urcă la etaj. Florile ne sunt distruse de aerul condiţionat şi mă dor şalele în fiecare seară. Cred că în câteva zile o să pun şi eu lacătul pe coşmelie. Nu ştiu unde să mă duc, de 20 de ani vând doar aici. Niciodată nu a mers mai rău ca acum”, spune tanti Maria, florăreasă cu state vechi în funcţie. Suprafaţa utilă a pieţei este, conform proiectului, de aproape 70.000 de metri pătraţi. Activitatea efectivă din piaţă este pe un spaţiu mult mai redus şi tinde să se reducă de la o zi la alta.
Ca la puşcărie…
Dacă unii cred că afacerile merg prost din cauza chiriei prea mari sau a faptului că piaţa are trei etaje şi foarte mulţi nu se obosesc să urce atâtea scări, alţii sunt convinşi că faptul că piaţa este închisă ermetic şi are aer condiţionat le poartă ghinion. „Dom’ne, de când ne-am mutat în noua piaţă, aproape zilnic îmi vâjâie capul. Nu înţeleg cum proiectanţii au putut să gândească un aşa mastodont complet închis. Suntem ca la puşcărie, iar tarabele ne sunt numerotate şi chiar par nişte celule. Poate pe cumpărtori nu-i deranjează, dar noi stăm zilnic ore întregi închişi ca într-o seră, cu aerul condiţionat ce ne distruge efectiv. Mă gândesc că o să pun şi eu lacătul. Mai bine mă duc în stradă şi vând acolo. Nu plătesc niciun leu şi nimeni nu îmi poartă de grijă”, ne spune un alt comerciant din Iosefin, ce are traba la etajul II. Igiena este şi ea complet deficitară în Piaţa Iosefin. Comercianţii, deşi plătesc pentru folosirea toaletelor, sunt obligaţi să-şi facă zi de zi curăţenie în WC-uri. Cumpărătorii au un alt regim. Ei sunt obligaţi să plătească taxă de 1 leu pentru o intrare la toaletă.
Probleme încă de la începuturi…
Pieţarii din Iosefin au avut probleme încă de la mutarea lor în casă nouă. Chiar dacă primarul Robu a promis că în prima lună toţi vor putea să vândă gratis, în realitate, aceştia au fost nevoiţi să plătească pentru tarabele unde vindeau. Pieţarii au fost extrem de supăraţi şi pe programul pieţei. Iarna aceasta, se închidea foarte deverme, spun ei, la ora 18. Programul a fost prelungit, vara, până la ora 20 şi duminca până la ora 14. Drumul de acces către piaţă este un adevărat dezastru. Când plouă, parcarea se umple de noroi, pieţarii îşi cară cu greu marfa, în timp ce muşteriii preferă să se întoarcă din drum în căutarea unei alte pieţe.
