Acasă Politica Pierderile generate de criză

Pierderile generate de criză

835
DISTRIBUIȚI

Cele mai mari pierderi sunt cele care vor fi înregistrate de cetățeni. Criza politică amplifică și mai mult brambureala existentă. Cu actualul guvern, gaura în buget a crescut fără măsură. Și gaura din buzunarul cetățeanului de rând. Dar o criză politică va mări exponențial pagubele. În continuare însă, voi analiza pierderile în plan politic.

Cred că una dintre cele mai mari crize pe care le traversează România nu este criza pandemică și nici cea economică. Și nici criza socială. Și nici măcar cea din planul educației, care este de-a dreptul catastrofală. Cea mai mare criză este legată de conștiința colectivă. Și e generată de criza de încredere. Oamenii își pierd toată încrederea în conducătorii lor. Iar societății îi va fi extrem de greu cu această clasă politică să identifica până la urmă o soluție. Fie ea și răul cel mai mic.

Așa cum până și corifeii Partidului Național Liberal au ajuns să recunoască deschis,  PNL, chiar dacă nu a câștigat alegerile parlamentare, a venit la putere pe valul încrederii pe care i-a acordat-o un segment important din populație. În aceeași situație s-a aflat și USR. Acum ambele partide se află într-o teribilă pierdere de viteză electorală. Useriștii sunt primii care au devenit conștienți de această situație. Și au căutat o soluție atacându-și la baionetă partenerii politici. S-au gândit că își pot minimaliza pierderile aruncând cu zoaiele proastei guvernări în capul liberalilor. Liberalii, la rândul lor, au decis să meargă pe mâna lui Florin Cîțu, care a identificat un paratrăznet în persoana ministrului Justiției. Și fiindcă se apropie și sorocul unor dosare penale îndreptate împotriva celor care s-au îmbogățit pe seama crizei sanitare, premierul s-a gândit că nu e rău să împuște doi iepuri dintr-o lovitură. Să-l demonizeze pe mininstrul userist al Justiției și, în același timp, să preia controlul absolut asupra numirii procurorilor din conducerea marilor parchete. În partea cealaltă a spectrului politic, PSD, prin mesajul autoritar al lui Marcel Ciolacu, transmis pe Facebook, anunță că s-a răzgândit. Din nou. Nu mai votează moțiunea de cenzură USR. Și nici pe cea formulată de AUR. Ci propria moțiune de cenzură. Cu alte cuvinte merge pe principiul divide et impera. Dacă parlamentarii fiecărui partid vor vota doar propria moțiune de cenzură, atunci praful se va alege din această speranță de a da jos un guvern rău, iar Cîțu va mai rămâne mult și bine la Palatul Victoria cu o susținere a legislativului aparent minoritară. De la caz la caz, va cumpăra voturile necesare.

Și cu toate acestea, în mod paradoxal, cele mai mari pierderi de încredere le va suferi PNL. Pe bună dreptate, după ce se debarasează de USR, toate nenorocirile îi vor fi puse în cârcă iar șansa de a mai obține voturile necesare intrării în următorul Parlament sunt minime. Ludovic Orban și Florin Cîțu, dar mai ales Klaus Iohannis vor scoate acest partid din istorie.

În ciuda jocului, pe cât de pervers, pe atât de isteric, făcut de USR, și acest partid se dă pe tobogan. La vale. În mare viteză. Cine să mai aibă încredere în neomarxiști după isprăvile făcute de miniștrii acestora și după criza politică pe care au generat-o? S-a ajuns într-o situație atât de ridicolă, încât Florin Cîțu declară rituos, susținut find de Klaus Iohannis, că pentru vina de a se fi aliat cu un partid vezi doamne extremist, AUR, USR va fi reclamat unde credeți? La Renew Europe. Și ce este Renew Europe? E taman Dacian Cioloș. Unde va reclama Cîțu? La Dacian Cioloș cel de la Bruxelles sau la Dacian Cioloș cel de la București?

În ciuda aparențelor, nici PSD nu stă prea bine. Creșterea în sondaje a acestui partid este înșelătoare. Electoratul nu se dă deloc în vânt după PSD. Încă nu a fost uitat faptul că s-a bâlbâit în mod grav, dărâmându-și două guverne și că a susținut o persoană nepotrivită pentru alegerile prezidențiale pe care cel mai mare partid politic din Românis le-a pierdut într-un mod rușinos. Când va veni ora adevărului se vor vedea și rezultatele acestei politici duplicitare de așteptare, de noncombat, absolut cinice, inițiată de Marcel Ciolacu sau de cine îl butonează.

Avem în schimb un partid care am certitudinea că va crește spectaculos. Este vorba de AUR. AUR nu are în spate bile negre, întrucât nu a guvernat. Și înregistrează bile albe fără număr, întrucât se manifestă consecvent cu declarațiile politice pe care le face. Analiștii adversarilor săi politici îmi înțeleg foarte bine afirmațiile. Și deloc întâmplător, simțind creșterea spectaculoasă a AUR, îl atacă din toate pozițiile. Mai nou, AUR nu este acuzat doar pentru aplombul său suveranist, nu este acuzat doar de un extremism pentru care nu există nicio dovadă, ci de legături vinovate cu Moscova. Este arătat cu degetul, mai recent, cum că ar fi o creație a Kremlinului. Și că scopul AUR ar fi să scoată România de pe șinele UE și NATO. Firește, nici aceste acuzații nu au niciun suport în faptele ori în vorbele AUR. Până una alta, singura vină a acestui partid este că este singura forță politică a cărei creștere este reală și spectaculoasă.

 

 

Comentarii

comentarii