O cupă de piure de castane cu frișcă și o cafea Mocca, după orele de curs, erau delicatesele liceenilor timișoreni ai anilor ’70.
Pe atunci nu apăruse criza și găseai siropuri naturale care-ți erau servite prin ferestrele deschise ale cofetăriilor, prăjituri cu creme din unt natural, cafea excelentă al cărei miros umplea strada sau roluri-fromage cu cremă de cașcaval aburinde.
Cofetăria Tinereții din Piața Kuttle, aproape de Liceul Teoretic nr.1 (actual Colegiul Național Bănățean) din Timișoara, era preferată de tineri, după ce ieșeau de la cursuri. Grupuri de câte 5-6 elevi se așezau la câte-o masă, se dădea comanda și se aștepta sosirea tăvii cu bunătăți.
“Pot spune că era ‘meniul zilei’, pentru că toți cereau piure de castane cu frișcă și câte o cafea Mocca. Numai cine a trăit pe-atunci știe ce parfum răspândeau cafeaua Mocca și romul din piureul de castane. Când îi vedeam că intră în cofetărie știam deja ce să pregătim”, își amintește doamna Ani, fostă cofetăreasă la “Tinereții”, care le prepara liceenilor comanda cerută. Piureul de castane era în vrac pentru cofetării, gata preparat, doar îl treceau prin sita care dădea forma unor tăiței, peste care se așeza frișca. Dar doamna Ani ne spune și o rețetă delicioasă pentru prepararea acestei dulcegării, acasă.
“O jumătate kilogram de castane comestibile se crestează și se pun la fiert pentru o jumătate de oră, la foc potrivit, după care se curăță de coaja exterioară cât sunt calde, pentru că altfel se dezlipește mai greu, iar dacă rămâne lipită va da gust amărui piureului. Se dau apoi prin mixer și adăugăm cam 25 de grame de unt, vreo două linguri de zahăr pudră și puțină esență de rom. Avem grijă să nu punem nici rom prea mult, pentru că va face compoziția amară și iute. Când totul este o pastă uniformă o lăsăm puțin la rece. Apoi se pasează cuburi de compoziție printr-o mașină de carne sau printr-una de presat usturoiul, dar trebuie să fie foarte curate, să nu ia alt gust. Deasupra se pune frișcă naturală și se servește în tihnă”, recomandă pentru AGERPRES doamna Ani.
Și cafeaua pe care o serveau liceenii timișoreni era extrem de savuroasă, mai ales că era Mocca espresso, ca o ciocolată caldă care-ți umplea gura de arome exotice. “Pentru a avea o cafea de calitate trebuie să ai cafea de calitate, aparatul espresso să fie curățat după fiecare doză și să respecți cantitatea de cafea. Pentru o ceașcă de cafea puneam câte o linguriță de cafea proaspăt măcinată (se pot pune și două, dar devine prea puternică) și tasată bine cu lingurița, se punea apa în aparat și după 30 de secunde începeau să apară primii stropi de cafea care treptat umpleau ceașca. De obicei, și această cafea era servită cu frișcă proaspătă”, adaugă doamna Ani. Pe mese se găsea farfurioara cu zahăr cubic alb, care de fiecare dată se golea, după un astfel de raid al liceenilor.
