Poetul Adrian Bodnaru își relansează cartea de poezie intitulată ”Prea bătrân pentru-Apolli-nair, prea tânăr pentru Napoli”, în sala de cenaclu a Uniunii Scriitorilor din Timișoara, piața Sfântul Gheorghe.
Adrian Bodnaru s-a născut în. 4 octombrie 1969, la Bocșa-Română, poet și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în revista „Orizont”, 1991. Trăiește în Timișoara.
Volume publicate: a bodnaru și alte verbe (Editura Marineasa, 1994); noi și purtate (Editura Marineasa, 1996); toate drepturile rezervate, inclusiv Suedia și Norvegia (Editura Brumar, 2000); Versuri și alte forme fixe (Editura Brumar, 2002); Ziua de apoimâine (Editura Brumar, 2004); O legătură de chei (Editura Cartea Românească, 2010); Dictando (Editura Diacritic, 2012); POLIversuri (Editura Diacritic, 2012); Cifra latină (Editura Diacritic, 2013); O vară întreagă sau mai multe la rând (Editura Eikon, 2017); Cidul berlinei (Editura Aius, 2017); UNIVversuri (Editura Aius, 2018); Câteva clipe, spre seară (Editura Tracus Arte, 2019); Timișorela (Editura Brumar, 2019); Poezile și nopți (Editura Junimea, 2021).
Traduceri: Vicente Huidobro, Altazor (Editura Diacritic & Brumar, 2012), în colaborare cu Ilinca Ilian.
Prezent în antologii de poezie și în majoritatea revistelor literare. Susține, din 2003, în revista „Orizont”, o rubrică permanentă în versuri.
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2000, 2004, 2010, 2012, 2018). Premiul special pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2012). Premiul Asociației Editorilor din România (pentru excelență redacțională: 2003, și pentru cea mai interesantă colecție: 2000, 2003). Premiul Pro Cultura al Consiliului Județean Timiș (2006).
Adrian Bodnaru este — rămâne — unul dintre poeţii importanţi din vestul ţării. Aş putea să spun din Banat, fiindcă e născut într-un oraş care a dat României poeţi, cineaşti, editori, care organizează, anual, Festivalul „Tata Oancea”. Tata Oancea e primul maestru al poeziei dialectale româneşti….Adrian Bodnaru ne oferă o carte frumoasă. Mai încape discuţie?”, spune Cornel Ungureanu.
”Adrian Bodnaru aduce mai mereu, în cărțile sale de poezie, cuvinte despre oameni și lucruri care, cumva, nu mai sunt încă nici prea vii, nici înainte de moarte. Poate din această pricină ele se decojesc de sine, în silabe ce se comportă când asemenea magneților naturali, când într-o altoire stranie. Ce traversează, într-o rupere de diftong — să spunem pentru cartea de-acum — tărâmuri, epoci, tristeți, despărțiri, vârste, neliniști, spuse-nespuse”, este de părere Marcel Tolcea.
