Timişoara a dat, joi, una dintre cele mai elevate lecţii de imagine din istoria sa: sărbătorirea celor 90 de ani de la înfiinţarea Universităţii Politehnice Timişoara, sub bagheta domnului profesor Nicolae Robu, rectorul UPT. Istoricul marii şcoli de ştiinţă din Timişoara, înfiinţată prin Decret Regal, în 1920, prezentat cu imagini şi text, a fost impresionant. Chiar dacă evenimentul a fost tip maraton, pe parcursul a cinci ore, ceea ce a fost remarcabil, mai ales în vremurile agitate în care trăim, explozive şi nesigure, a fost RĂBDAREA. Nimeni din sală nu a plecat, nu a vociferat şi nu s-a… săturat. Informaţiile au fost dense şi importante. Profesorul universitar Stephan Semprich, din Graz, a avut inspiraţia unui discurs de recunoaştere a istoriei noastre comune cu cea a Austriei, câteva secole, o istorie marcată de amprenta uneia dintre cele mai inteligente femei din lume: Regina Maria Theresa, cea care a modernizat Timişoara şi Banatul, în secolul al XVIII-lea. Gestul de a dona o monedă de colecţie cu însemnele regale ale vremii a impresionat sala. Calitatea oaspeţilor a confirmat calitatea universităţii din Timişoara, greutatea ei morală, brandul de netăgăduit pe care-l dă oraşului. Cred că Nicolae Robu ar putea să spună mai multe în destinul Timişoarei. Ştiu că o să-i atrag antipatii sau (de ce nu?), poate şi sentimente mai bune, pentru un gând pe care-l fac acum public: cineva care are forţa să aducă atâţia bani într-o universitate atât de mare, de ce nu ar aduce şi pentru oraş? Nu ştim, la această oră, cine va candida pentru Primăria Timişoara, dar putem presupune. Mai ştim că dl Robu nu a exprimat (încă) vreo decizie în sensul candidaturii, dar se vede cu ochiul liber că este un foarte bun organizator şi lider, chiar dacă, uneori, are tendinţa spre atitudini didacticiste, ceea ce reprezintă o deformaţie profesională (exerciţiul didactic experimentat lung timp), dar un om inteligent îşi va modela acele accente care i-ar putea, cumva, încurca proiectul de imagine. Timişoara este în situaţia în care are nevoie de un suflu întinerit, de energie creativă, imaginaţie şi capacitate organizatorică. Banii pentru proiecte europene se pierd, banii din resurse proprii sunt tot mai puţini, vrem să devenim Capitală Culturală Europeană, dar paşii sunt lenţi, toată lumea se plânge de criză…Omul sfinţeşte locul – este o sintagmă cu un conţinut valoros. Timişoara a mai dat o lecţie de demnitate din punct de vedere ştiinţific. O lumină care trebuie valorificată. Vrem brand de Timişoara? Avem unul: Universitatea Politehnică Timişoara. Dorim mai mult? Avem idei, avem şi oameni, ei trebuie doar apreciaţi şi recunoscuţi.