Librăria Școlarul, de pe strada 9 Mai – care face legătura între Piaţa Libertăţii şi Piaţa Sfântul Gheorghe, a fost una dintre cele mai cunoscute librării din Timișoara, încă din perioada comunismului. Locul ascunde o istorie mai puțin cunoscută, cea a fraților Moravetz, care au înfiinţat la Timişoara una din cele mai mari edituri din România.
Iuliu (Gyula) şi Mauriţiu (Mór) Moravetz s-au născuţi la Keszthely, Ungaria, în 1870, respectiv 1872. Proveneau dintr-o familie modestă de evrei, tatăl lor fiind croitor.
Iuliua a învăţat meseria de tipograf la Budapesta, iar fratele său mai mare a fost angajat la o editură de cărţi şi note muzicale tot în capitala ungară.
În anul 1895, fraţii Moravetz cumpără o mică tipografie în cartierul Iosefin din Timişoara. Câţiva ani mai târziu, îi angajează pe sătmărenii Alexandru (Sandor) şi Edmund (Ödön) Borgida, care din 1923 devin parteneri asociaţi alături de fraţii Moravetz, dar firma îşi păstrează numele ”Moravetz”.
Împreună reuşesc să măreasca şi diversifice activităţile firmei, care devine după unirea Banatului cu Regatul României devine una din cele mai mari edituri.
Librăria importă numeroase cărţi străine şi are o secţie de partituri musicale, dar și o secţie de artă cu vânzări de tablouri, condusă de Paul Borgida, fratele mai tânăr al celor doi fraţi Borgida.
În afară de partituri muzicale, tipografia Moravetz tipăreşte şi manuale, caiete, broşuri şi altele. Există, de asemenea, o bibliotecă de împrumut şi o legătorie.
Editura Moravetz s-a distins prin promovarea compozitorilor români. În revista Muzica, editarea căreia a fost preluată de Editura Moravetz, George Enescu scria în 1925: ”Ceea ce întreprinde firma Moravetz este cu totul lăudabil şi merită cea mai mare încurajare pentru binele nostru al tuturora”.
“Gyula Moravetz a făcut parte din conducerea Comunităţii Evreilor din Timişoara. La Timişoara s-a însurat cu Stein Teri, o femeie foarte cultă pentru vremea ei. Au locuit pe Bulevardul C.D. Loga. Au călătorit mult, şi dincolo de limitele Imperiului Austro-Ungar. Nu au avut copii. Au fost scoşi din locuinţa lor sub regimul comunist şi s-au mutat în casa Moravetz, într-o singură cameră, comasaţi cu o parte a familiei. Acolo a murit Gyula în anul 1951. Soţia lui a mai trăit 4-5 ani, comasată în acea cameră cu o tânără sârboaică, Mara, fiindcă, conform restricţiilor din acei ani, suprafaţa camerei era prea mare. Nu s-a plâns niciodată”, scrie Minipedia Iudaică Timişoreană.
Fraţii Moravetz au avut o colaborare fructuoasă cu compozitorii Sabin Drăgoi şi Bela Bartók. În dificilii ani 1940-1944, proprietarii şi-au continuat activitatea ca angajaţi. După război şi-au recâştigat drepturile până în 1950, când firma a fost naţionalizată.
“În anul 1930, Ödön Borgida se căsătoreşte cu Grete Duschenek. Gyuri şi Agnes, cei doi copii care au rezultat din această căsnicie, trăiesc în Canada. Vera, fiica lui Agnes şi Otto Schegerin, decedat la Timişoara în 1968, este de profesie medic stomatolog şi traieşte împreună cu soţul Jozsef Varadi în Canada. În 1974, Agnes s-a căsătorit cu Tibor/Tiberiu Schatteles, cu care locuieşte la Ottawa. În anii războiului librăria a fost <românizată>, dar Ödön şi Sándor au rămas angajaţi, firma având nevoie de manageri calificaţi. După război, când librăria a fost naționalizată, Ödön a fost angajat ca administrator la cea mai mare librărie de stat, <Librăria noastră> din Timişoara. În anul 1984, Ödön şi Grete, cu toate că erau la o vârstă înaintată, emigrează în Canada, urmând pe Agnes şi Gyuri. După o scurtă perioadă fericită, Ödön moare la Montreal în 1985, iar Grete în 1991”, mai aflăm din Minipedia Iudaică Timişoreană.
