Astăzi creştinătatea ortodoxă îl sărbătoreşte pe marele prooroc Ilie, cunoscut în popor drept sfântul care a primit de la Dumnezeu puterea de a ”deschide şi de a închide cerurile” pentru ploaie.
În fiecare an, la 20 iulie, sfântului Ilie i se aduc rugăciuni, fiind considerat şi ocrotitorul recoltelor, sfântul care aduce ploaia, iar când este mâniat peste măsură de păcatele oamenilor, aruncă grindină şi trăsnete.
În perioada sa pământeană Ilie a săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi la îndemnul diavolului, păcate pe care le-a ispăşit în diferite feluri aspre pentru el şi de aceea Dumnezeu l-a iertat, trecându-l în rândul sfinţilor. La sfârşitul vieţii pământene, Tatăl Ceresc l-a urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripaţi.
În cer, Sânt-Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Şi pentru că necuraţii înspăimântaţi se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streşinile caselor, în turlele bisericilor şi chiar în trupul unor animale, Sânt-Ilie trăsneşte năprasnic pentru a nu-i scăpa niciunul dintre ei.
Tradiţia populară spune că de Sfântul Ilie este ziua în care se dezleagă consumul de mere şi pere din noua recoltă şi că nici nu trebuie ca aceste fructe să se lovească unul de altul, pentru a nu cădea grindina. Tot în această zi, fructele din noul rod sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se ca numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.
Tot astăzi se sfinţesc ogoarele pentru a fi rodnice şi anul viitor, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală, se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul.
În pastoral, este ziua recoltării mierii de albine, cunoscută sub numele de ”retezatul stupilor”.
