Acasă Actualitate Premieră: Sistem de monitorizare a radiaţiilor din Timişoara, accesibil on-line. Opinia specialiştilor

Premieră: Sistem de monitorizare a radiaţiilor din Timişoara, accesibil on-line. Opinia specialiştilor

394
DISTRIBUIȚI

Opinia specialiştilor în domeniul fizicii cu privire la sistemul de monitorizare a radiaţiilor realizat de timişoreanul Radu Motişan

Timişoreanul Radu Motişan a realizat o staţie de monitorizare a fondului de radiaţii. Dispozitivul a fost finalizat în 20 octombrie 2012 şi de atunci funcţionează neîntrerupt, oferind online date în timp real. Conform informaţiilor oferite de Radu Motişan, „cu excepţia institutelor de fizică atomică din ţară, care oricum nu dau publice graficele, staţia e probabil singura alternativă de acest gen”.

La solicitarea cotidianului ZIUA de Vest, specialiştii Institutului Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” au analizat informaţiile oferite de timişoreanul Radu Motişan. Concluziile la care au ajuns sunt prezentate de dr. Nicolae Victor Zamfir, directorul general al instituţiei.

„Este meritorie iniţiativa domnului Radu Motişan de a oferi publicului larg o cale de informare asupra stării radioactivităţii ambientale, on-line şi în timp real, fără vreun interes comercial, ci având ca motivaţie doar interesul pentru ştiinţă şi dorinţa altruistă de a pune la dispoziţia timişorenilor o unealtă utilă”, se precizează în analiza specialiştilor de la Institutului Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”.

Este discutabilă aprecierea domnului Radu Motişan conform căreia «Cu excepţia institutelor de fizică atomică din ţară, care oricum nu dau publice graficele, staţia mea e probabil singura alternativă de acest gen». În sensul celor de mai sus, ar fi fost foarte bine dacă domnul Radu Motişan ar fi adăugat eforturilor de a studia «teoria contoarelor geiger» şi pe cele ale unei documentări asupra accesibilităţii populaţiei la informaţiile privind parametrii de calitate a mediului pe teritoriul României (incluzând şi pe cele de radioactivitatea mediului). Dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi văzut că astfel de informaţii sunt puse permanent şi fără restrictii la dispoziţia publicului de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, pe baza datelor de mediu furnizate de agenţiile regionale/judeţene pentru protecţia mediului care îi sunt subordonate acesteia. În aceeaşi notă de transparenţă privind informarea populaţiei asupra radioactivităţii ambientale mai menţionăm rapoartele anuale de mediu precum şi date de monitorizare curentă a radioactivităţii mediului care pot fi consultate pe paginile web ale unităţilor ce derulează activităţi în domeniul nuclear. Un exemplu în acest sens este şi institutul nostru”, se mai menţionează în documentul furnizat de dr. Nicolae Victor Zamfir.

În privinţa realizării tehnice şi a eficienţei dispozitivului de monitorizare a radiaţiilor, specialiştii consultaţi şi-au exprimat unele dubii: „«Staţia» de monitorizare a fondului de radiaţii gamma, aşa cum a fost prezentată de către domnul Radu Motişan, ar putea fi considerată cel mult un model (montaj) experimental. Ar putea fi de remarcat faptul că dispozitivul este cuplat cu un sistem de transmisie a datelor, ca acesul la «rezultatele măsurărilor» se poate face on-line. Conform procedurilor în uz, nu se poate face o evaluare a rezultatelor măsurărilor cu acest «dispozitiv», atâta timp cât acesta nu a parcurs seria de teste necesare omologării şi obţinerii aprobării de model de la Biroul Român de Metrologie Legală (BRML) şi a avizului de securitate radiologică (ASR) de la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN). Din punct de vedere tehnic, cel puţin din datele pe care le deţinem în prezent, pare greu de acceptat ideea că se pot face măsurări ale debitului echivalentului dozei, utilizând un detector Geiger-Muller; toate echipamentele destinate acestui scop – disponibile în prezent – folosesc diverse tipuri de detectoare cu scintilaţie. Aparatul nu este foarte sensibil pentru că detectorul este relativ mic. Nu are nici răspuns compensat la energia radiaţiilor şi nu reiese din prezentare că ar fi calibrat. În această situaţie, rezultatele măsurărilor ar fi de tipul «pe undeva, pe acolo», precizia de măsurare fiind deci discutabilă. Detectorul Geiger-Muller de tip CBM 19, utilizat în montajul descris de domnul Radu Motişan nu furnizează un răspuns liniar cu energia şi nici la variaţia unghiulară faţă de direcţia de referinţă. Cu mulţi ani în urmă, în institutul nostru s-a produs un debitmetru de doză absorbită în aer (TIEX), măsurând Gy/h, cu patru detectoare CBM 19, compensate energetic astfel încât răspunsul în Gy/h să fie liniar cu energia.

Comentarii

comentarii