.JPG)
În numele lui Dumnezeu, au dat cu criza de pământ
Oraşul disperării – Anina, locul unde, după închiderea minei, se trăieşte aproape exclusiv din pensii, ajutoare sociale, alocaţii şi banii trimişi de cei plecaţi în străinătate, renaşte datorită credinţei. Un preot venit în urmă cu aproape patru ani în micuţul orăşel din Banatul Montan a schimbat optica oamenilor despre credinţă. Şi despre semeni. Radical! După ce a renovat şi modernizat complet biserica din centrul oraşului, preotul Alin Muntean a mai construit o bisericuţă. A pus atunci un pariu la limita imposibilului. A promis un centru social pentru copiii nevoiaşi. Primăria nu a mai putut ţine un astfel de centru, dar credinţa a învins încă o dată criza, la Anina.
After school pentru copiii sărmani
(2).jpg)
Până în urmă cu un an, Primăria Anina reuşea să ofere masa copiilor nevoiaşi, în cadrul unui centru social. La un moment dat, totul a picat. Din cauza banilor şi a disponibilizării de personal. Părintele Muntean s-a ambiţionat şi a vrut să demonstreze că banii pălesc în faţa lui Dumnezeu. A reuşit să pună bazele unui after school pentu cei mai amărâţi copii din Anina. Imediat după şcoală, micuţii merg la centrul social, unde, după ce serevesc masa, sunt ajutaţi cu temele pentru a doua zi. „Cu ajutorul lui Dumnezeu şi bunăvoinţa oamenilor, am reuşit să redeschidem centrul social care a funcţionat sub îngrijirea primăriei, până acum un an. Este un fel de after school, dar fără bani, cu asistenţă din partea bisericii. Biserica poate să facă aşa ceva. Ăsta e rostul bisericii: să vină în ajutorul nevoilor materiale ale oamenilor care au lipsuri, mai ales pentru aceşti copii, care unii dintre ei nu au ce să mănânce acasă”, povesteşte părintele Muntean.
Filantropie în numele Domnului…
Centrul social transformat ad-hoc în after school este administrat în comun de biserică şi primărie. Dacă primăria plăteşte utilităţile, bucătăreasa şi dascălii care îi ajută la teme pe cei mici, biserica plăteşte integral alimentaţia copiilor. Acum, la centrul social din Anina, clienţi permanenţi sunt 13 copii. Părintele Muntean le face însă o invitaţie deschisă tuturor copiilor nevoiaşi din orăşel. O porţie de mâncare şi un strop de atenţie poate exista pentru oricine, la Anina. Filantropia merge mai departe în orăşelul care, după tragicul accident de mină din 2006, a intrat în colaps. „Avem în evidenţe aproximativ 30 de familii nevoiaşe, pe care încercăm să le ajutăm. Nu putem de fiecare dată, dar măcar în preajma sărbătorilor religioase le facem câte un pachet în care le punem ulei, zahăr, făină, conserve de carne şi dulciuri”, spune părintele Alin Muntean.
Capela din sala de operaţie
(1).jpg)
La Anina, totul pare mort şi totul s-a închis. Până şi spitalul care îngrijea aproape 20.000 de oameni din oraş şi de pe Valea Almăjului şi-a închis porţile, printr-o comandă venită direct de la Bucureşti. Impozanta clădire a fost transformată acum într-un mini-azil de bătrâni. Aproximativ 30 de bătrânei uitaţi de rude şi de copii îşi trăiesc aici ultimele zile ale vieţii. Părintele Alin Muntean a decis să le mai aline din suferinţă, aşa că a deschis o capelă inedită într-o fostă sală de operaţie. „Fiind un număr de peste 30 de persoane, bolnavi şi oameni care au nevoie de asistenţă socială, s-a considerat de cuviinţă să se facă şi o capelă, ca să venim în întâmpinarea nevoilor sufleteşti. Am făcut-o într-o fostă sală de operaţie. Capela s-a făcut prin colaborare cu primăria. Primăria a oferit 80 de milioane de lei (n.r. – lei vechi), prin care s-au plătit geamurile termopan şi rigipsul, iar biserica a plătit celelalte 220 de milioane de lei, pentru ca lăcaşul să fie dus la bun sfârşit”, rememorează firul evenimentelor preotul Alin Muntean. Capela din fostul spital avea să fie sfinţită la sfârşitul lui martie, de Preasfinţitul Lucian, episcopul Caransebeşului. Investiţiile în credinţă din ultimii patru ani la Anina ajung la câteva miliarde de lei vechi. Părintele Muntean nu a ţinut nimic pentru el. „Nu ştiu nici acum cum de s-au adunat atâţia bani. Banii pentru biserică vin doar atunci când se dau pensiile. În Anina nu există întreprinderi şi nici locuri de muncă. Din pensia lor, puţin câte puţin, s-au dat şi s-a adunat până la urmă”, spune părintele Muntean.
