Primăria Timișoara practică o politică bizară, cel puțin bizară, față de firmele ce efectuează lucrări, mai exact efectuează în interesul comunității reparații, unele construcții, pun la punct școli, grădinițe, pe banii lor! Da, pe banii lor, pentru că odată terminate lucrările, recepționate, evaluate, ar trebui și achitate. Doar că nu se întâmplă așa. Reprezentanții mai multor firme, patroni sau directori, sunt purtați ca niște sclavi pe scările primărie, sunt umiliți, nu li se răspunde la telefon. Robu le cere să trăiască din… osânză! Poftim? Adică, să-și consume din beneficiu, după ce au plătit materialele, manoperele, salariile, taxele la stat, pentru…interesul și gloria primarului Robu, care se laudă în genul: ”Eu am făcut, eu am construit”!?
Sărmanele firme, la un pas de a intra în faliment, au dreptul de a primi o simplă hârtie, de la Serviciul Economic al Primăriei Timișoara, ce le-ar da dreptul să încaseze din bancă banii datorați de primărie, apoi, banca încasează după trei luni banii de la primărie. Este un mic ajutor din partea legiuitorului.
Culmea, chiar și acest drept le este încălcat. Sunt acolo, în sistem, niște ”tute”, funcționari publici, cu aere de miniștri, împotriva cărora se vor depune mai multe plângeri penale pentru abuz în serviciu! Și nu numai! Aceste fufe vor plăti din buzunarul propriu, că doar nu o să plătească ”nenea Robu”, și atunci abia le vor dispărea expresiile sfidătoare de pe figurile tâmpe.
Datoriile de sute de milioane de lei către firmele ce nu sunt ”de casă” vor duce Primăria Timișoara în faliment.
Naivii se uită după borduri și flori, după trotuarele colorate și spun: Vai, dar s-a făcut ceva….
Da, s-a făcut un mare dezastru.
