.jpg)
În decorul unei Românii fără nicio logică în modul de a fi condusă, purtată pe valurile mereu prea agitate ale unei mări imaginare, Timişoara părea, adesea, oaza de speranţă a unei alte organizări. Din păcate, însă, oraşul este trist, drumurile arată ca după bombardament, gunoaiele se adună ca într-un cartier de la marginea unei metropole americane, oamenii sunt trişti, serviciile proaste, iar lista mâhnirilor, fără sfârşit… Aveam un primar, pe dl. Gheorghe Ciuhandu, care era, cumva, o piesă graţioasă a administraţiei publice locale. Eram undeva într-un colţ de ţară sau în Europa? Vorbeam cu mândrie despre primarul pe care l-am votat. Acum, în al patrulea mandat, adică după 15 (Doamne, 15!) ani de exerciţiu în funcţia de primar al Timişoarei, am început să-i ascult pe cei care, adesea, îmi deveneau ostili atunci când îl apăram pe primarul Ciuhandu. Cred, sincer, şi acum, că este o persoană onestă, dar mai ŞTIU că s-a înconjurat, nefericit, de oameni care-i manipulează deciziile, tot nefericit. Se vede cu ochiul liber că omul Ciuhandu este obosit. Nu mai are acel entuziasm de care ar avea nevoie pentru a înviora oraşul cu decizii care să ducă la creşterea lui, nu la prăfuirea lui. Recent, pregătirile pentru intrarea în competiţia privind postul de viitor primar (în 2012) au scos la iveală câteva lucruri interesante. Alianţa USL va avea un candidat unic, cel mai probabil pe Nicolae Robu, şeful PNL Timiş, o persoană cu o rigoare matematică în ceea ce priveşte criteriile de organizare a spaţiului activ. De asemenea, la Timişoara funcţionează Alianţa pentru Timiş (PNŢCD, PNL, Forumul German, plus sprijin PSD), care l-a avut ca şi candidat, în 2008, pe Gheorghe Ciuhandu. Ce se va întâmpla? Din informaţiile noastre, actualul primar îi curtează intens pe liderii USL de la Bucureşti, adică pe Crin Antonescu şi pe Victor Ponta, ultimul dintre ei chiar vizitându-l, recent, între patru ochi, pe primarul Ciuhandu. Pe Crin Antonescu, spun sursele noastre, chiar l-a vizitat la Bucureşti. De ce să fie, oare, dorinţa aceasta de a mai face un mandat, unul care ar duce la 20 de ani de exerciţiu ca primar, din partea dlui Ciuhandu? Nu intervin, oare, şi factorii biologici, care ar trebui luaţi în calcul? Cei care-l sfătuiesc nu realizează că s-au uzat nişte legături cu oraşul? Cu oraşul Timişoara, care are viaţa lui? Ambiţiile, orgoliile şi lipsa simţului realităţii, acestea distrug oamenii şi omenirea însăşi! Ce-i mult e mult! Timişoara arată ca un târg prăfuit, dar pentru care ne luptăm să devină capitală cultural europeană. Şi vom reuşi! Dar nu cu strategiile de prin sertare uitate… Primăria Timişoara este o miză. Una de proporţii europene.
