Acasă Premiere Primul barou din fostul Imperiu Austro-Ungar

Primul barou din fostul Imperiu Austro-Ungar

DISTRIBUIȚI

Activitatea avocaţilor din Banat a cunoscut, de-a lungul timpului, numeroase şi spectaculoase transformări, în funcţie de regimurile politice. Cu toate că sunt puţine documentele şi dovezile care au supravieţuit schimbărilor bruşte ale istoriei, Baroul Timiş este unul dintre cele trei ordine profesionale de acest gen din România, a căror istorie este relatată într-un volum special. „Istoria Baroului Timiş”, prima istorie a unui barou din Ardeal şi Banat, este rodul unei efort de peste 10 ani a avocatului Lazăr Gruneanţu.

Decanul Baroului Timiş a relatat, pentru ZIUA de Vest, istoria acestei premiere bănăţeane. O premieră care ar fi rămas necunoscută publicului dacă, în 1978, la sediul Baroului Timiş, la etajul 3 al clădirii care găzduieşte în prezent Curtea de Apel, nu se spărgea o ţeavă în încăperea arhivei. Cu această ocazie, a fost evacuată arhiva pentru reparaţii. În timpul evacuării, a fost găsit procesul-verbal, încheiat la 24 ianuarie 1875, cu ocazia înfiinţării Camerei Avocaţilor din Timişoara, singurul act de acest gen care mai este păstrat. Înfiinţarea Camerei a fost posibilă datorită legii 34 din 1874, care dădea posibilitatea organizării avocaţilor într-un corp profesional propriu. Pasionat de găsirea documentelor care să ateste funcţionarea avocaturii în Banat, Lazăr Gruneanţu a început să adune materiale referitoare la evoluţia acestei profesii în zonă. „Nu mi-am dat seama cât de greu poate fi”, mărturiseşte avocatul. Două evenimente sunt principalii factori care au dus la dispariţia majorităţii documentelor din arhive. Primul este legat de anexarea Banatului la România, după primul război mondial. În momentul retragerii trupelor sârbeşti din oraş, soldaţii au luat cu ei chiar şi mobilierul şi arhiva baroului. O parte a arhivei se mai găseşte încă în diverse locuri din Serbia, fiind foarte greu accesibilă. Prin intermediul unui coleg din Pančevo, decanul Baroului Timiş a reuşit să acceseze câteva informaţii preţioase pentru ceea ce avea să devină volumul „Istoria Baroului Timiş”. Cel de-al doilea eveniment nefericit s-a petrecut în două etape, 1952 şi 1955, când arhiva baroului a fost predată ca maculatură la fostul DCA. La acestea s-a adăugat şi teama avocaţilor, după instaurarea regimului comunist, de a păstra documente vechi, acestea fiind considerate „rămăşiţe burgheze”. Din cauzele menţionate, din perioada 1975-1920 se cunosc foarte puţine lucruri. Avocaţii din Banat erau foarte apreciaţi în întregul imperiu, fiind şcoliţi, în special, la Budapesta. După Marea Unire, Camera Avocaţilor primeşte denumirea de Barou şi începe un proces de „românizare”, proces care se va accentua după 1940. În acelaşi timp, un număr mare de avocaţi s-au mutat din vechiul Regat în Banat, lucru care a dus la o uşoară scădere a calităţii serviciilor prestate, datorită pregătirii mai scurte pe care avocaţii o efectuaseră în România. În diferite perioade ale istoriei sale, Baroul Timiş a cuprins şi Caraşul şi Aradul, pentru ca, după 1925, suprafaţa sa să fie restrânsă, apărând inclusiv o Cameră a Avocaţilor la Lugoj. După cel de-al doilea război mondial, baroul a fost desfiinţat, activitatea avocaţilor desfăşurânsu-se în cadrul unor camere aflate în subordinea Ministerului Justiţiei. Au fost excluşi din profesie toţi cei care aveau o pregătire în vechiul regim şi toţi cei care aveau şi alte surse de venit în afară de avocatură. Germanii, consideraţi nazişti, şi maghiarii, consideraţi iredentişti, au căzut şi ei victime ale epurărilor din cadrul profesiei de avocat. Chiar şi cei rămaşi au trecut prim momente dificile, în care, de multe ori, nu aveau certitudinea că nu vor ieşi din sala de judecată ca inculpaţi. Abia după 1990, Baroul a fost reînfiinţat. Acestea, dar şi multe alte întâlmplări şi istorisiri se găsesc în volumul „Istoria Baroului Timiş”, al decanului Baroului Timiş, Lazăr Gruneanţu.

 

Comentarii

comentarii