Fertilizarea in vitro este o componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical şi reprezintă un proces prin care spermatozoidul bărbatului fecundează ovulul femeii, în laborator. Embrionul astfel format este transferat, la 72 de ore de la fecundare, în uterul mamei, unde va continua să se dezvolte în condiții ideale, rezultând sarcina. Primul copil conceput in vitro a fost britanica Louise Brown. Aceasta s-a născut pe 25 iulie 1978, prin cezariană, la spitalul Oldham din nord-vestul Angliei, cântărind la naștere 2,61 kilograme. Astăzi ea este căsătorită, are un baiețel de 3 ani și trăiește alături de familia ei. În România, prima fertilizare in vitro a fost efectuată la Timișoara, de profesorul dr. Ioan Munteanu, fostul șef al clinicii Universitare de Obstetrică-Ginecologie Bega. Medicul timișorean a înființat primul centru de fertilizare din România, la 20 mai 1995, cu o investiție inițială de peste un milion de mărci germane. Daniel G., primul copil din România adus pe lume prin intermediul fertilizării in vitro, a împlinit 14 ani. Nașul copilului este chiar prof. dr. Ioan Munteanu. La trei ani după premiera timișoreană, centre asemănătoare au fost înființate la Cluj și București. În prezent, fertilizări in vitro se realizează în 12 centre din țară, peste 6.000 de copii venind pe lume cu ajutorul acestei tehnologii, numai în ultimii doi ani. Conceperea „în eprubetă” a devenit foarte populară în ultimii ani, multe cupluri apelând la ea datorită infertilității. Conform statisticilor, unul din 10 cupluri se confruntă cu această problemă, procentul majorându-se semnificativ în cazul cuplurilor cu parteneri trecuți de 30 de ani, care au amânat conceperea primului copil din diverse motive, în principal de natură financiară. Fertilizarea artificială implică și unele riscuri. Copiii au o posibilitate mai mare de moștenire a infertilității părinților. În aproximativ 1% din cazuri, se poate produce o lezare de vase de sânge, vezică urinară, intestin subțire sau intestin gros, ca urmare a puncției foliculare. Într-un procent de 5-10% apare sindromul de suprastimulare ovariană, care necesită o supraveghere mai atentă a pacientei după embriotransfer. De asemenea, sarcinile multiple sunt mai dese, mai ales atunci când se implantează mai mult de 3 embrioni. La avantajele și dezavantajele fertilizării in vitro se adaugă și un cadru legal neactualizat, precum și probleme de natură etică.
