Acasă Actualitate Primul hram al Catedralei Mitropolitane Timişoara

Primul hram al Catedralei Mitropolitane Timişoara

DISTRIBUIȚI

De praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, Catedrala Mitropolitană din Timişoara îşi sărbătoreşte hramul principal, cel de-al doilea fiind pe 15 septembrie, de Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş.

În anii mai buni, fără restricţii pandemice, la această sărbătoare, sfântul lăcaş era plin de mii de credincioşi, chiar dacă gerul era năprasnic.

Spre sfârşitul secolului XI, la Constantinopol se iscase o mare dispută legată de cei trei ierarhi, pe care îi prăznuim pe 30 ianuarie, oamenii întrebându-se care este mai mare: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul sau Sfântul Ioan Gura de Aur. După câţiva ani de la declanşarea neînţelegerilor, cei trei sfinţi au început să i se arate aievea, unul câte unul, episcopului Evhaitelor, Sfântului Ioan Mauropous. În cele din urmă, în anul 1084, într-o vedenie, fericitului i-au apărut cei trei sfinţi împreună.

Cuvintele pe care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfântului Ioan ne arată modul în care sfinţii conlucrează – cu Dumnezeu şi între ei:

“După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi, şi înştiinţează cu aceasta pe creştini, că noi în faţa lui Dumnezeu, una suntem.”

În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi, Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfântului Grigorie Teologul şi a Sfântului Ioan Gură de Aur.

*

Catedrala Mitropolitană din Timişoara a fost declarată monument de artă pentru arhitectura, pictura şi sculptura ei. Interiorul are măreţia impresionantelor catedrale ale lumii, care te copleşeşte prin grandoarea şi splendoarea lor, dar te îndeamnă în acelaşi timp spre evlavie şi meditaţie.

Construcţia propriu-zisă a catedralei a început în anul 1936 prin sfinţirea pietrei fundamentale de către episcopul Andrei Magieru al Aradului. Au fost necesari cinci ani de muncă intensă până la ridicarea tuturor lucrărilor de arhitectură, suprafaţa construită cuprinzând 1.542 m, iar volumul în jur de 50.000 mc, capacitatea fiind estimată la aproximativ 5.000 de credincioşi. O atenţie specială merită cele şapte clopote al căror sunet impresionează prin rezonanţa neobişnuită care se aude pe tot cuprinsul oraşului.

În toamna anului 1946, după zece ani de efort, noul lăcaş al Domnului, împodobit cu cele mai bune şi mai alese opere aştepta solemnitatea târnosirii şi încredinţării cultului pentru care a fost destinat. A fost aleasă ziua de 6 octombrie 1946 ca zi a marelui praznic al ortodocşilor din Banat.

La această mare procesiune a participat însuşi patriarhul Nicodim Munteanu, Regele Mihai I-ul, alături de întreg episcopatul Mitropoliei Ardealului şi reprezentanţi din toate colţurile pământului românesc.

În interior, catedrala a fost îmbogăţită cu moaştele mitropolitului Iosif cel Nou, care au fost strămutate de la mănăstirea Partoş în anul 1956. Din iniţiativa mitropolitului Nicolae al Banatului, s-a hotărât încă din anul 1962 organizarea unei colecţii care să cuprindă arta religioasă veche din Banat, adăpostită în subsolul din incinta catedralei. Partea de subsol dinspre altar cuprinde necropola mitropoliţilor Banatului. Primul mitropolit înhumat aici a fost Vasile Lazarescu (1947-1961).

Între anii 2003-2006 pictura catedralei mitropolitane a fost desprăfuită, redându-i-se strălucirea originală.

Aşa cum se prezintă astăzi, pictura şi sculptura catedralei mitropolitane dezvăluie privirilor un tot unitar axat pe filonul tradiţiei artistice româneşti, dar înainte de toate reliefează talentul şi arta celor ce au trudit la înfrumuseţarea acestui măreţ locaş de cult.

 

 

Comentarii

comentarii