Principesa Margareta a României s-a născut la Lausanne, în Elveţia, pe 26 martie 1949. Este prima fiică a Majestăţilor Lor Regele Mihai I şi Regina Ana ai României, născută în exil, după ce Regele Mihai a fost obligat să abdice, în 1947. Este Principesa Moştenitoare a României. Principesa Margareta şi-a petrecut copilăria în Marea Britanie şi în Elveţia, o copilărie simplă, fericită, nu foarte diferită de cea a altor copii.
A fost înconjurată de afecţiunea părinţilor, a bunicii sale, Regina Mamă Elena, şi a celor patru surori: Elena, Irina, Sofia, Maria. Copil fiind, Principesa Margareta a petrecut lungi perioade de timp în Italia, la Regina Mamă Elena, şi multe vacanţe în Danemarca, la bunicii din partea mamei.
Florenţa şi Danemarca vor ramâne locurile copilăriei, pentru care va păstra cele mai frumoase amintiri. Principesa Margareta a aflat despre România din poveştile tatălui şi bunicii sale, din fotografii. Este impresionată de fiecare dată de solemnitatea momentului în care Regele transmite, de Anul Nou, un mesaj pentru ţară, la Radio Europa Liberă. Primul lucru pe care l-a învăţat în limba română a fost rugăciunea „Tatăl Nostru”, pe care Regele Mihai o spunea fiicelor sale, seară de seară, înainte de culcare. Margareta a mers la şcoală în Italia, Elveţia, apoi în Marea Britanie, la un internat. S-a întors în Elveţia la 14 ani şi a urmat Liceul Francez.
“Filosofia a fost una din materiile preferate în timpul liceului”, a declarat Principesa.
Italia şi Scoţia – pe drumul propriu
După ce a susţinut bacalaureatul francez, a petrecut un an în Italia, alături de bunica sa, Regina Elena, în frumoasa reşedinţă a acesteia de lânga Florenţa: Vila Sparta. „Am descoperit o lume întreagă cu ea. Regina Elena a fost ghidul meu spiritual, mentorul meu, steaua călăuzitoare.
Ea m-a învăţat multe despre viaţă, mi-a deschis ochii către tot ce este frumos şi bun pe lume”, a povestit Principesa Margareta despre bunica mult iubită. Tânăra principesă – dinamică, frumoasă, puţin rebelă, puţin impulsivă – a învăţat de la Regina Elena gustul pentru frumos, şi-a îmbogăţit orizontul cultural şi a cunoscut oameni deosebiţi, care făceau parte din cercul de cunoscuţi ai bunicii sale: diplomaţi, artişti, intelectuali, oameni de ştiinţă, dar şi oameni simpli, ţărani, meşteşugari. În anul petrecut în Italia, Principesa a hotărât, fiind încurajată de către Regina Elena, să meargă la universitate şi să urmeze apoi o carieră internaţională în cadrul Naţiunilor Unite.
S-a înscris la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, unde a obţinut, în 1974, licenţa (M.A.) în Sociologie, Ştiinţe Politice şi Drept Public Internaţional. Perioada de studenţie a fost una dintre cele mai frumoase din viaţa tinerei, o perioadă de independenţă şi de maturizare, în care a legat multe prietenii şi s-a îmbogăţit cu noi experienţe. S-a îndragostit de Edinburgh şi de Scoţia, până într-atât încât s-a declarat, în glumă, „an Honorary Scot”, un cetăţean onorific al Scoţiei. Între 1974 şi 1983 a lucrat ca cercetător în cadrul mai multor universităţi britanice, specializându-se în sociologie medicală şi sănătate publică.
A lucrat apoi pentru unele agenţii din cadrul Naţiunilor Unite, în special OMS şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA). Proiectele sociale în domeniul sănătăţii publice în care s-a implicat a purtat-o în toate colţurile lumii, în Africa şi America Latină. Principesa a luat astfel contact cu suferinţele şi neajunsurile comunităţilor defavorizate. Experienţa aceasta va reprezenta începutul unui drum în slujba umanităţii, pe care îl urmează până astazi.
După 12 ani petrecuţi în Scoţia, în 1983 s-a mutat în Italia, la Roma, unde a câştigat un post în cadrul Naţiunilor Unite. A lucrat mai întâi în cadrul Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), unde s-a ocupat de probleme legate de dezvoltarea rurală. Trei ani mai târziu, s-a alăturat Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii, unde s-a ocupat de relaţia cu organizaţiile neguvernamentale şi a oferit asistenţă în strângerea de fonduri pentru programele IFAD.
Principesa Margareta a îmbrăţişat cauza Romaniei
În august 1989, când devenea evident că ceva avea să se schimbe în sfârşit în Europa de Est, Principesa Margareta a părăsit Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru a se dărui cauzei României, lucrând alături de tatăl său. Va rămâne mereu în memoria Principesei ziua de 18 ianuarie 1990 şi emoţia pe care a simţit-o atunci, când a păşit pentru prima oară pe pământ românesc, pe acea „planetă până atunci interzisă”, care era, de fapt, ţara sa.
Nu va uita nici tristeţea pe care a simţit-o, vizitând împreună cu sora sa Sofia, orfelinatele şi casele de bătrâni, în care copiii şi vârstnicii trăiau în condiţii mizere. Răspunsul său în faţa acestor realităţi crude a fost înfiinţarea Fundaţiei “Principesa Margareta a Romaniei”, organizaţie caritabilă pe care a creat-o în 1990, împreună cu tatăl său, MS Regele Mihai. Prin intermediul fundaţiei, Principesa şi-a propus cu curaj şi idealism să contribuie la o schimbare în bine în viaţa celor mai vulnerabili români – a bătrânilor, a copiilor abandonaţi, a familiilor în dificultate, să dea o şansă în plus tinerilor talentaţi.
Fundaţia are astăzi birouri în Bucureşti, Londra, Geneva, Bruxelles, Paris şi New York şi se poate lăuda cu 19 ani de experienţă, de fapte bune, de proiecte de succes, cu zeci de mii de oameni ajutaţi, cu un capital imens de credibilitate. De-a lungul anilor ’90, Principesa Margareta a avut ca preocupare principală atât strângerea de fonduri în străinătate pentru fundaţia sa, cât şi implicarea într-o serie de evenimente şi angajamente publice în care îl reprezintă adesea pe tatăl său. În anii 1997 şi în 2002, Principesa a fost alături de Rege în turneele pe care acesta le-a intreprins în numeroase ţări din Europa, dar şi în Statele Unite şi Canada, pentru a susţine întegrarea României în NATO. În 1994, într-unul dintre orfelinatele pe care le-a vizitat, Principesa l-a cunoscut pe Radu, astăzi Principele Radu al României, care coordona, la vremea aceea, un proiect de terapie prin artă, desfăşurat de Ion Caramitru, cu sprijinul Fundaţiei “Principesa Margareta a Romaniei”.
Cei doi s-au căsătorit în 1996, au petrecut primii ani de căsătorie între România, Elveţia şi alte ţări europene, în care au călătorit pentru a susţine proiectele fundaţiei, cauza României în planul relaţiilor diplomatice internaţionale sau cu prilejul turneelor artistice ale Principelui. Din 2001, Principesa Margareta şi Principele Radu ai României au locuit la Palatul Elisabeta în Bucureşti şi şi-au desfăşurat angajamentele publice în capitală, în ţară şi în străinătate, aducându-şi aportul la procesul de desăvârşire a modernizării României, a reconcilierii cu trecutul şi la conectarea ţării la familia europeană şi atlantică a naţiunilor. În anul 2008, Principesa a trăit, alături de parinţii ei şi de Principele Radu, două momente emoţionante: întoarcerea Majestăţii Sale Regele Mihai la Castelul Peleş, după 60 de ani şi “Nunta de Diamant” a Regelui Mihai şi Reginei Ana.
Principesa Margareta este preşedintele Fundaţiei “Principesa Margareta a României”, al Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă Săvârşin şi al Fundaţiei Regale de Management al Ospitalităţii. Este preşedinte de Onoare al Fundaţiei Atletismului Românesc. Principesa a acordat Înaltul Patronaj Societăţii Enescu din Londra – o iniţiativă a Institutului Cultural Român, Festivalului Turdafest, organizat de Fundaţia Familiei Raţiu şi Asociaţiei Ecologiste MaiMultVerde, înfiinţată de Dragoş Bucurenci. Împreună cu Principele Radu, a patronat Concursul Naţional Basmele Reginei Maria şi Festivalul Internaţional EUROPAfest. Este Patronul spiritual al Centrului de Specializare în reabilitarea Patrimoniului Construit, iar din 2005 Şcoala nr. 114 din Bucureşti îi poartă numele.
Personalitate
Principesei Margareta îi plac filmele, lectura, fotografia. Iubeşte animalele, este pasionată de decoraţiuni interioare, de bucătăria italiană. Îi place înotul şi, în general, preferă sporturile de vară. A practicat în tinereţe echitaţie, tenis şi hockey. A trăit şi a călătorit în ţări şi în culturi diferite, a cunoscut oameni din cei mai diverşi, de la mari personalităţi ale lumii la oameni simpli, a căror bogăţie spirituală o preţuieşte deopotrivă. Principesei îi plac oamenii „care spun adevărul, se poartă cu naturaleţe şi nu încearcă să flateze”.
Nu îi plac oamenii care vor să controleze mereu totul. Simţul umorului este o calitate pe care o apreciază mult la cei din jur. Prietenia, spune, „nu se alege, se întâmplă” şi este „foarte asemănătoare cu dragostea”. Principesei îi fac plăcere lucrurile frumoase şi muzica bună. Este fericită atunci când este relaxată şi mai ales atunci când se află alături de oamenii pe care îi iubeşte. Principesa Margareta se simte tânără şi este la fel de activă ca întotdeauna. De altfel, aşa este privită de către toţi cei care au avut ocazia să o cunoască.
ZIUA de Vest
