Acasă Actualitate Procesiune cu Epitaful Maicii Domnului, în jurul Catedralei Mitropolitane Timișoara

Procesiune cu Epitaful Maicii Domnului, în jurul Catedralei Mitropolitane Timișoara

DISTRIBUIȚI

Cu prilejul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului 2021, credincioșii timișoreni au participat la Slujba Vecerniei unită cu Litia, ofiată în Catedrala mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara, susținută de ÎPSS Ioan, mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Potrivit tipicului bisericesc, la momentul rânduit din cadrul privegherii, Epitaful Adormirii Maicii Domnului a fost scos de către preoți în mijlocul bisericii, pentru a fi cinstit, cu evlavie, de toți cei prezenți. Spre finalul slujbei, soborul slujitor şi credincioşii au cântat în jurul Sfântului Epitaf cele trei stări ale Prohodului Maicii Domnului, după care au mers în procesiune cu Sfântul Epitaf, în jurul Catedralei Mitropolitane.

Vorbind despre semnificația sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, ÎPSS Ioan a subliniat că acest praznic amintește de pășirea Maicii Fiului lui Dumnezeu în Rai, iar pentru faptul că a auzit toate cererile îngerilor, creștinii îi cântă adtfel:
„Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii”.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a mai reliefat faptul că până la Maica Domnului, toți proorocii au spus ca va veni Mesia, însă Maica Domnului nu a mai spus: “Va veni”, ci a spus: “Iată-L!”, punându-L în brațele ei și arătându-L lumii. Și astăzi, după 2000 de ani, ea ne spune: “Iată-L! Acesta a venit în lume pentru toți oamenii”!

La final, mitropolitul Banatului i-a îndemnat pe credincioși să se pregătească duhovnicește, prin post și rugăciune, pentru întâlnirea cu Maica Domnului și cu toți sfinții în cer.
Prohodul este creația imnografică închinată Maicii Domnului, o expresie a evlaviei creștinilor. Acesta s fost compus la începutul sec. al XVI-lea de către imnograful, teologul, profesorul și retorul Patriarhiei Ecumenice, Manuil din Corint (cca. 1460 – cca. 1551).
Prohodul Maicii Domnului este atât o cântare mariologică de tânguire, amintind de adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cât și o mărturisire a adevărului, conform căruia Fecioara Maria, prin nașterea lui Iisus Hristos, care este „calea, adevărul și viața” devine „Maica – Izvorul Vieții”.
Pe lângă referințele de natură istorică legate de împrejurările în care s-a săvârșit mutarea la ceruri a Maicii Fiului lui Dumnezeu, această creație imnografică oferă și un paralelism între momentul răstignirii și învierii Mântuitorului și ridicarea la ceruri a Fecioarei Maria.

În spațiul românesc, acest imn liturgic păstrunde, timid, prin sec. al XVIII-lea, când încep contactele mai strânse ale românilor cu Țara Sfântă, și mai mult după anul 1820, odată cu traducerea acestuia de Ion Pralea. În orice caz, această rugăciune integrată în cultul Bisericii Ortodoxe este expresia evlaviei și a iubirii credincioșilor față de Maica Domnului Iisus Hristos.

Comentarii

comentarii