Acasă Sport “Mi-am dorit să reprezint Girocul cu mândrie, așa cum au făcut-o tatăl,...

“Mi-am dorit să reprezint Girocul cu mândrie, așa cum au făcut-o tatăl, unchiul și bunicul meu”

740
DISTRIBUIȚI

ionel pascota

Interviu cu multiplul campion la motociclism Ionel Pascotă

Mărturisesc că deși nu sunt pasionat al sporturilor cu motor, senzația pe care am trăit-o în momentul în care am intrat prima oară în biroul lui Ionel Pascotă a fost efectul WOW! M-a izbit imaginea zecilor sau sutelor de cupe strânse de-a lungul timpului de Pascotă. Și aici vorbesc de familia Pascotă, pentru că e vorba de 4 (a se citi patru!!!) generații!

Nu de motocicliști, ci de campioni în motociclism! Indiferent de afinitatea fiecăruia pentru acest sport, nu poți să nu realizezi câtă muncă, risc și sacrificiu e în spatele acestor cupe. Nu mai vorbesc de sentimentele care m-au lovit în momentul în care am văzut motocicletele în stare bună de funcționare cu care bunicul și tatăl lui au câștigat campionate naționale începând din anul 1936. Tot aici, laurii și afișele vremii, parca m-au întors în timp.

Ionele, o poveste deosebită începe să fie creionată acum și de fiul tău Patrick. A patra generație de motocicliști de performanță din familia Pascotă s-a lansat promițător anul trecut. Pentru cine nu știe, în câteva cuvinte, cine au fost tatăl și unchiul tău, cine ești tu și ce speranțe ai de la fiul tău în sportul cu motor?

 

Da, Patrick este a patra generație din familia mea care merge la curse de motociclism. Pentru prima dată a mers bunicul meu Ioan Ilie Pascotă în anul 1936. A avut 2 titluri de Campion Republican, cum era pe vremea aceea. A urmat tatăl meu, Ionel Pascotă, maestru al sportului, cu 6 Titluri de Campion Național și unchiul Petrică Pascotă care are un titlu de Campion National. Debutul meu a fost in 1993, în prezent sunt Maestru al Sportului și dețin 29 de Titluri de Campion. Din anul 1936 din familie se pleacă în fiecare an la curse și se pare că acest obicei va avea continuitate, pentru că Patrick, fiul meu, are o atracție pentru motociclete. Patrick are 5 ani și în anul 2012 a debutat într-o competiție oficială, cursă pe care a și câștigat-o și a devenit vicecampion național. Tot ce îmi doresc deocamdată de la el este să se dea cât mai mult cu motocicleta ca să o înțeleagă cât mai bine. Tot pentru el am construit la Giroc un circuit de motocros pentru a se antrena. Vreau ca în 7-8 ani să fie o piesă de rezistență în motociclism și să fim cu toții mândri de el. Momentan este prea mic. Să vă spun că la etapa a-2-a din Campionatul Național era pe locul 1 în cursă și îmi era teamă că se va opri pe margine să mă întrebe dacă nu am văzut mașinuța lui? Are o vârstă fragedă și vreau ca totul să fie o distracție pentru el. Un lucru bun este faptul că am descoperit împreună cu Mircea, mecanicul meu, că la câteva dintre antrenamentele lui Patrick am omis să îi spunem să facă ceva anume cu motocicleta și el a rezolvat problema inventând și improvizând. Asta este un lucru care ne dă speranță din partea lui și credem că are calități native.

Ați ajuns la o vârstă la care mulți aleg cariera în antrenorat, dar tu ești în continuare în top. La ultima întâlnire pe care am avut-o ai râs când te-am întrebat dacă participi și în acest an la competițiile internaționale. Insist totuși: cât timp crezi că vei mai practica sportul de performanță?

Dacă tot a venit vorba, anul acesta împlinesc 20 de ani de când practic acest sport și îmi contorizez toate cursele pe care le-am avut pentru că vreau să îmi fac un bilanț al locurilor și campionatelor pe care le-am câștigat. Motociclismul este un sport de performanță și atâta timp cât aduc rezultate și mă simt bine iar echipa este mulțumită de mine voi merge la curse. Nu știu să spun exact până la ce vârstă voi mai merge la curse. Pot să vă spun că am un prieten foarte bun din Austria, Andy Meklau, care are 43 de ani și încă merge la curse puternice. Să nu uitam că Max Biaggi a ieșit în 2012 Campion Mondial la 41 de ani. Legat de momentul când voi rămâne pe bancă ca și antrenor nu m-am gândit încă. Sigur va fi la retragerea mea din competiții. Momentan sunt antrenorul Lotului Național al Federației Române de Motociclism. Ce este cel mai important în momentul de față este pregătirea pentru noul sezon. Voi participa în Campionatul European de Est și cu siguranță și la Campionatul Național. Totodată echipa va mai fi reprezentată și de Mircea Doncean la Supermoto, Adrian Enache, Aron Romocea, Adrian Sotingeanu,Simuț Silviu, Ciprian Tose și nu în ultimul rând, de cei mai tineri membri, Daniel Băbescu și fiul meu Patrick Pascotă.

Ai nevoie de o doză mare de curaj în practicarea acestui sport, iar anul trecut ai avut și doua accidente. Ce ai gândit în momentele de după neplăcutele evenimente?

Da, am avut mai exact patru accidente în 2012, dar două dintre ele au fost cu urmări. Am avut multe accidente și fracturi în cariera mea de sportiv. De fiecare dată am așteptat cu sufletul la gură momentul când mă voi urca din nou în șeaua motocicletei.

După cum știm, concurezi din partea echipei Pascotă racing team pe care o și administrezi. Care sunt pașii pe care îi faceți pentru ca rezultatele echipei să rămână și în anii viitori la un nivel ridicat? Ce nume vin din urmă? Care sunt proiectele legate de clubul tău?

Da, așa este. Mi-am dorit foarte mult după 2009, când am încheiat contractul cu echipa UCM Reșița, să plec la curse din locul meu natal și mai exact să reprezint Girocul cu mândrie, așa cum a făcut-o bunicul, tatăl și unchiul meu. Am multe rezultate frumoase în cariera mea de sportiv, dar astea care au venit direct la Giroc sunt cele mai frumoase pentru mine. Am adus în 3 ani de activitate la Giroc 8 Titluri de Campion Național și 3 Titluri de Vicecampion European de Est. Membrii echipei au mai adus încă 3 Titluri de Campion și 5 de Vicecampion. Consider că încă sunt în faza de construcție a echipei și îmi doresc să o pot dezvolta foarte mult. Cred că în momentul de față ora exactă în motociclismul viteză românesc se dă la Giroc.

La ce vârstă te-ai apucat de motociclism și cum a contat experiența tatălui tău? A încercat să te îndrume pe această pistă sau a venit de la sine?

Prima cursă din viața mea am avut-o la vârsta de 14 ani. Acea cursă a fost la Timișoara și am participat împreună cu tatăl meu. Atunci, în 1994, era și ultimul an în care tatăl meu a mai mers la curse, după care s-a ocupat de mine, el fiind antrenor din anul 1979. Consider că tot ce a știut mi-a spus și a pus în practică cu mine. Dar nu voi uita niciodată când spunea că la bază stau calitățile motrice.

Și, în final, de câte ori ai urcat pe podium steagul Girocului?

Nu am făcut o situație exactă. Probabil de 50-60 de ori. Steagul Girocului urcă pe podium odată cu mine. De câte ori are loc o festivitate de premiere stindardul din Giroc este prezent cu mine și îmi doresc să se întâmple asta multă vreme de acum încolo.

A consemnat Ovidiu Ignea

Comentarii

comentarii