Eximbank (Banca de Export-Import a României) a declanşat la finalul anului trecut procedura de executare silită a conturilor din România şi din străinătate, din peste 41 de bănci, ale “regilor asfaltului” din Banat – Georgică Cornu şi Lucian Caraiman. Miza – peste 21,5 de milioane de euro, bani ce reprezintă credite contractate de companiile controlate de cei doi, ce au fost garantate în nume propriu.
Conform Avocatura.com, printre miile de dosare aflate pe rolul Judecătoriei Timişoara care au ca obiect “contestaţia la executare” se găseşte şi dosarul numărul 368/325/2013. Numele din spatele cifrelor de pe dosar sunt ale unor oameni de afaceri, plasaţi, vreme de mai mulţi ani, pe poziţii fruntaşe în TOP 500 Forbes întocmit în funcţie de venituri, Georgică Cornu şi Lucian Caraiman. Aceştia sunt executaţi silit pentru 97.000.000 de lei (peste 20 de milioane de euro), bani ce reprezintă trei credite contractate în perioada 2008 si 2011 de firma Confort, deţinută de cei doi. Creditele au fost garantate de către acţionari în nume propriu. Concret, contra lui Georgică Cornu şi a lui Lucian Caraiman, dar şi contra soţiilor lor, Oana Cornu, respectiv, Laura Antoaneta Caraiman, s-a declanşat procedura executării silite. Aceştia au primit notificări, prin care erau anunţaţi că li se vor popri conturile deţinute la 41 de bănci, pentru că au garantat un credit luat de Confort de la Eximbank. Practic, Eximbank s-a îndreptat împotriva persoanelor fizice, pentru că firma nu a mai putut achita creditul.
Încă de la mijlocul anului trecut, rând pe rând, firmele ce alcătuiesc grupul Izometal – Confort, controlat de Cornu şi Caraiman, şi-au declarat insolvenţa. Într-un interviu acordat Avocatura.com, Georgică Cornu spunea că nu este “pregătit pentru o astfel de situaţie” şi reclama statul, pentru că nu este un bun platnic, şi băncile, că nu îi asigurau creditare. “Dacă toate firmele noastre ar fi fost organizate într-o singura firma am fi fost cea mai mare firmă din România. Acum se urmează paşii stabiliţi, apoi vedem. E o procedura complicată. Nu e simplu deloc. E o treabă urâtă”, spunea, la finalul anului trecut, Cornu.
O “execuţie” rapidă
Executarea silită declanşată de Eximbank se face urmând procedurile stabilite în Codul de Procedură Fiscală – dat fiind faptul că banca are capital majoritar de stat. Potrivit avocaţilor de la Duncea Ştefănescu şi Asociaţii, cabinet de avocatură asociat Mazars (una dintre firmele de consultanţă şi audit din top 10), procedura legală în astfel de situaţii prevede că nu mai este necesara validarea popririi de către instanţa de judecată, terţul poprit (băncile, în acest caz) fiind constrâns astfel să plătească de îndată sumele de bani existente în conturile debitorilor urmăriţi. “În condiţiile în care nu este necesară nici validarea popririi, iar suspendarea executării silite poate fi admisă doar în cadrul contestaţiei la executare silită, practic, în cadrul popririi înfiinţate în cadrul procedurii de executare fiscală, dacă debitorul executat dispune de fonduri băneşti în conturile deschise la terţul poprit, acestea vor fi plătite creditorului, urmând ca ulterior debitorul să rezolve problema debitelor restante în cadrul contestaţiei la executare. Din experienţă, deja s-a conturat o practică de a nu returna banii urmăriţi şi plătiţi fără temei şi de a-i compensa cu alte datorii ale debitorului”, au explicat avocaţii pentru Avocatura.com.
Motivarea contestaţiei la executare
Cu toate acestea, familiile Cornu şi Caraiman au deschis, la Judecătoria Timişoara, un proces prin care contestă executarea silită. În solicitarea din instanţă, depusă prin avocatul Ada Călina Chisbora, reclamanţii au solicitat anularea executării silite, anularea somaţiei execuţionale, desfiinţarea popririi şi suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei. Primul argument adus de avocatul Ada Călina Chisbora în favoarea anulării executării silite este încălcarea procedurilor legale în vigoare. Mai exact, reclamanţii susţin, prin avocatul lor, că Eximbank nu a emis o somaţie care să cuprindă şi transcrierea biletelor la ordin şi a celorlalte acte din care să rezulte suma datorată. “În mod evident, în cazul de faţă executarea silită nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de normele legale aplicabile deoarece creditoarea nu a emis o somaţie cambială în conformitate cu prevederile articolului 61 din Legea 58/1934 şi prevederile TITLULUI 61, art. 320 din Norma Băncii Naţionale a României nr 6 din 8 martie 1994”, se arată în document. Totodată, avocatul familiilor Cornu şi Caraiman susţine că executarea silită din speţa de faţă nu cade în sarcina executorului fiscal.”Creditoarea tratează creanţa pretinsă precum o creanţă bugetară. În acelaşi timp, în somaţia formulată, creditoarea a arătat că pretinsa creanţă izvorăşte din emiterea unor bilete la ordin, în baza relaţiilor contractuale desfăşurate între noi, societatea Confort SA şi creditoare. Încadrarea creanţei care face obiectul dosarului de executare în categoria creanţelor bugetare este greşită. În consecinţă, executorul fiscal nu are competenţa de a efectua această executare silită”, a mai punctat avocatul Ada Călina Chisbora.
“Executarea silită a garanţilor este abuzivă”
În cererea de chemare în judecată, avocatul familiilor Cornu şi Caraiman a mai arătat că executarea garanţiilor în cazul de faţă este abuzivă. “În fapt, noi, cu bună credinţă, am garantat creditele asumate de societatea Confort SA, pentru realizarea mai multor lucrări importante. De asemenea, pentru aceste credite, debitorul principal – societatea Confort SA a instituit în favoarea creditoarei garanţii mobiliare şi imobiliare de peste 446.000.000 de lei. Blocajul financiar s-a produs din culpa creditoarei care nu a respectat prevederile contractuale şi a încetat finanţarea lucrărilor. Menţionăm că în tabelul creditorilor societăţi Confort, creditoarea a fost înscrisă cu întreaga creanţă solicitată şi, mai mult, creanţa acesteia a fost calificată drept o creanţă garantată. Având în vedere natura garanţiilor instituite, creditoarea are posibilitatea încasării în întregime a creanţei pretinse de la debitorul principal”, se mai arată în documentele de la dosar. Avocatul care reprezintă cele două familii a mai arătat că executarea silită începută de Eximbank este abuzivă pentru că debitul invocat de bancă nici măcar nu ar exista. “Sumele rezultate din contractele încheiate cu societatea Confort SA nu sunt scadente. În mod nelegal şi abuziv, creditoarea a declarat scadente aceste sume pe considerentul intrării societăţii Confort SA în procedura insolvenţei”, a mai precizat avocatul Chisbora în cererea de chemare în judecată. Din documentul amintit, reiese că garanţii creditului accesat de societatea Confort solicită şi suspendarea executării silite. “Din motivarea prezentei contestaţii la executare rezultă că demersul Băncii de Import Export a României Eximbank SA este vădit nelegal şi de natură a-mi provoca grave prejudicii. […] O eventuală întoarcere a executării silite, după efectuarea acesteia, ar fi de lungă durată şi costisitoare şi nu ar şterge impactul pe care l-a avut executarea asupra noastră şi a familiei noastre”, arată reprezentantul celor două familii.
Cod de procedură fiscală versus Cod de procedură civilă
Nu mai este necesară validarea popririi – dacă, în cadrul procedurii obişnuite de drept comun, terţul poprit poate să refuze consemnarea sumelor urmărite de creditori din conturile debitorului urmărit, ceea ce, la iniţiativa creditorului, declanşează operaţiunea de validare a popririi de către instanţa de judecată (situaţie în care, dacă poprirea este recunoscută de instanţă, terţul poprit poate fi amendat şi chiar obligat să suporte din fonduri proprii acoperirea creanţelor urmărite). Potrivit Codului de procedură fiscală, nu mai este necesară validarea popririi de către instanţa de judecată, terţul poprit fiind constrâns astfel să plătească de îndată sumele de bani existente în conturile debitorilor urmăriţi în conturile menţionate de creditorii urmăritori. Suspendarea executării silite poate fi solicitată doar în cadrul contestaţiei la executare – dacă în cadrul procedurii obişnuite de drept comun debitorul ar avea posibilitatea să solicite suspendarea executării silite, cu urgenţă, printr-o cerere separată de cererea de suspendare formulată în cadrul contestaţiei la executare, bineînţeles cu plata unei cauţiuni. În cadrul procedurii fiscale de executare silită acest lucru (suspendarea) este posibil doar în cadrul contestaţiei la executare silită. În condiţiile în care termenele de judecată în cadrul contestaţiei de executare silită pot fi mai lungi, este practic imposibil ca, odată înfiinţată poprirea, să mai poată fi suspendată executarea, atât timp cât, potrivit legii (CPF), terţul poprit este obligat să plătească de îndată creditorilor sumele existente în conturile debitorului urmărit. Ca o comparaţie, la executarea silită de drept comun, terţul poprit are un termen de 15 zile în care trebuie să consemneze sumele existente în conturile debitorului la dispoziţia executorului judecătoresc.
