Acasă Special Racul sănătos şi racul bolnav

Racul sănătos şi racul bolnav

DISTRIBUIȚI

Domnul Dacian Cioloş a afirmat că nu poate schimba el, un tehnocrat, modul în care vor avea loc alegerile. Pe bună dreptate. Apoi, tot domnia sa a consimţit că ar putea veni cu o nouă reglementare. Tot pe bună dreptate. Întrucât este premier. Este cert că domnia sa merge ca racul. Şi înainte şi înapoi. Dar merge oare în logica bună a racului? Sau merge razna? Ca racul rău.
De mult timp era evident că alegerile locale într-un singur tur de scrutin sunt fatale pentru PNL. Ca să nu mai vorbim de partidele mai mici. Sub legislaţia în vigoare, PSD ar câştiga la linie. Asta din punct de vedere strict politic. Sub aspect moral, alegerile într-un singur tur de scrutin lasă nereprezentaţi sau fals reprezentaţi un număr imens de mare de cetăţeni. Voturile acestora, pur şi simplu, nu se mai regăsesc. Este o situaţie tipică în care aleşii devin ilegitimi. Sau cu o legitimitate pusă serios sub semnul întrebării. În consecinţă, şi autoritatea lor va fi mai mică.
Ideea alegerilor într-un singur tur de scrutin a fost proastă. Ideea alegerilor în două tururi de scrutin este, ca să-l citez pe Klaus Iohannis, bună. Numai că ideea bună vine prea târziu. Iar ideea proastă a rămas în vigoare prea mult. Şi atunci nu este de mirare cum o idee bună poate reprezenta un pas greşit.
Mult prea mult timp PNL nu a întreprins absolut nimic pentru a schimba legea. Liberalii s-au cocoşit. Au crezut că un asemenea demers va fi perceput ca un act de slăbiciune. La fel au procedat şi celelalte partide mai mici. Singurii care nu se află în culpă sunt socialiştii. Aceştia au avut o poziţie lineară. Din simplul motiv că lor le convine legea prin care alegerile se fac într-un singur tur de scrutin. Dar, brusc, presiunea a crescut. Iar Guvernul Cioloş este împins să joace greşit.
Executivul este pus în situaţia ingrată de a scoate castanele din foc. Castanele altora. De aceea am şi făcut afirmaţia că, atunci când a afirmat că aceasta este o problemă a partidelor şi că ele trebuie să ia decizia, domnul Dacian Cioloş a avut dreptate. Atâta doar că partidele ar fi trebuit să ia decizia în Parlament şi nu în afara Parlamentului. Cu alte cuvinte, chiar imediat după înscăunarea Guvernului Cioloş, care a marcat existenţa unei alte majorităţi, aceea altă majoritate, alcătuită din PNL şi alte partide mai mici, care se cocoşiseră până atunci, ar fi trebuit să propună un act normativ pe care să îl promoveze, cu succes, în ambele Camere. Au avut timp suficient. Dar nu au făcut-o.
În felul acesta, se încalcă, în mod cert, o recomandare a Comisiei de la Veneţia. O recomandare care are o raţiune în spate. Şi anume că regulile jocului nu trebuie schimbate în ultimul moment. Putem să ne imaginăm că există fie şi numai un singur partid care a gândit şi şi-a pus în aplicare o strategie adecvată alegerilor într-un singur tur? Evident, da. Putem să ne imaginăm că în funcţie de această strategie, partidul respectiv a promovat unii viitori candidaţi în defavoarea altora? Că lupta internă din respectivului partid s-a dus pe un anumit teren şi s-a desfăşurat într-un anumit mod, total diferit de ipoteza în care ar fi urmat alegeri în două tururi de scrutin? Şi de această dată, răspunsul este pozitiv.
Dacă suntem de acord că această recomandare a Comisiei de la Veneţia este raţională, atunci putem fi de acord şi cu faptul că onorata Curte Constituţională a României a procedat corect dând mai multe decizii în concordanţă cu respectiva recomandare. Şi că, acum, dacă ar reacţiona altfel, ar stârni, din nou, o serie întreagă de întrebări legitime din partea societăţii civile. Şi, în orice caz, s-ar pune într-o situaţie penibilă.
Dar Guvernul? Pentru Guvern este o adevărată catastrofă de imagine. Cum este posibil ca zilele trecute premierul Dacian Cioloş să explice, bine argumentat, că decizia nu poate fi a sa, ci, în mod obligatoriu, trebuie să fie o decizie politică, care aparţine, în exclusivitate, partidelor, şi apoi, la scurt timp, să admită că poate fi pusă în operă şi soluţia promovării unei schimbări de către Guvern.
Este evident că scopul unei legitimităţi mai mari a aleşilor locali este mai important decât imaginea lui Cioloş şi a Guvernului. Şi probabil este mai important şi decât imaginea de instituţie consecventă sau non-consecventă a CCR. Şi, până la urmă, este mai important şi decât recomandările Comisiei de la Veneţia. Dar dacă aşa stau lucrurile, atunci tot trebuie să ne punem o întrebare. De ce Guvernul Cioloş a gândit, până duminică, într-o logică, şi începând de duminică, gândeşte în altă logică?
Este posibil ca răspunsul la această întrebare să îl aşteptăm de la domnul preşedinte Klaus Iohannis. Numai că acesta nu o să ne dea niciun răspuns. Pentru că dacă ar răspunde, s-a afla el însuşi în impasul în care se află acum Dacian Cioloş. Este de presupus că decizia s-a luat la o masă verde. Sau sub o masă verde. Iar pentru ca lucrurile să nu fie brutal de evidente, iată că, liderii liberali, tandemul Gorghiu – Blaga, nu s-au aflat alături de preşedinte la ceremoniile de la Iaşi. Ci pe partea cealaltă. Chestie de imagine.

Comentarii

comentarii