Crin Antonescu afirma ca raul cel mai mare este PSD. Primejdia majora. Ipoteza in care PSD va detine practic toate parghiile Executivului. Preluand deci si presedintia. Si, evident, conducerea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Cu tot ce implica asta. Adica cu serviciile. Partidul stat. Iar Victor Ponta sustine ca raul cel mai mare e altundeva. E Traian Basescu. Cu intreg regimul sau, cu maleficul aparat pe care l-a creat si l-a utilizat impotriva romanilor. La randul sau, Basescu sustine ca raul cel mai mare e baroniada.
Si injustitia. Baroniada ar creste exponential daca PSD castiga, iar justitia s-ar duce la vale. Ca si reforma statului. Facuta, evident, de el. Care dintre cele trei rele este totusi raul cel mai mare? Si care este raul cel mai mic?
Parca acest popor este blestemat. Mereu si mereu am avut de ales dintre mai multe rele. Si nu dintre mai multe lucruri bune. Raul cel mai mic a fost ales atunci cand, in finala prezidentialelor, au ramas Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor. Raul cel mai mic a fost atunci cand a fost creata struto-camila CDR, pentru a putea fi invins PSD-ul. Raul cel mai mic a fost si cand Alianta D.A. a pus impreuna doua partide care, in final, si-au scos ochii. PD si PNL. Si, pana la urma, tot optiunea pentru raul cel mai mic a dus si la crearea unei noi struto-camile, care s-a numit USL.
USL nu mai exista. Si e greu de presupus ca va mai exista. Chiar daca unii cred ca PNL va fi decapitat dupa europarlamentare. Ca, in eventualitatea in care nu face 20 la suta, va fi necesar un congres. Si ca acel congres il va scoata pe tusa pe Antonescu si il va instala pe Tariceanu, care a batut palma cu Ponta.
Asadar, cum stam? Care este raul mare si care este raul mic? Este evident ca ultimele alegeri au fixat in memoria timpului principala dorinta a romanilor. „Dreptate pana la capat”, sloganul campaniei electorale, a fost principalul vector politic. Si a insemnat, in mod clar, ca cetatenii Romaniei doresc sa dea de pamant cu regimul Traian Basescu. Cu tot ceea ce inseamna el. Incepand cu acest personaj malefic. Si terminand cu intreg aparatul creat de acesta si care nu numai ca a schimonosit democratia si ideea de justitie, dar a creat un stat autarhic. Care pregatea o forma moderna de dictatura personala. Mai sta in picioare acest deziderat atat de popular? Da si nu. Da, fiindca regimul Traian Basescu inca functioneaza. Inca provoaca traume si suferinte, inca ataca in profunzime sistemul democratic. Si nu, fiindca acest regim este pe sfarsite. El nu a fost omorat de catre USL. Din diverse motive. In schimb, regimul Basescu este condamnat la moarte naturala. La sfarsitul acestui an, Basescu nu va mai fi presedinte. Iar tradatorii, in numar mare, incolonati acum in armata sa, vor face ceea ce stiu sa faca. Vor schimba armele. Vor trece alaturi de noua putere. De noii stapani. Aceasta este o realitate implacabila. Ce ar mai putea Basescu sa faca in viitor? Sa incerce sa creasca scorul partidului sau. Sa incerce negocieri cu finalistii alegerilor prezidentiale. Sa incerce sa puna conditii, sa primeasca promisiuni sau chiar garantii de imunitate. Si, la limita, sa pretinda, dar nu sa si obtina o functie de prim-ministru. E maximum ce mai poate sa fac Basescu.
In schimb, un PSD victorios poate face mai mult. Intr-adevar, el poate lua sub control Romania pentru o perioada lunga de timp. Intr-adevar, PSD, bazat pe baronii locali, poate consolida acest fenomen. Ceea ce ar putea conduce la impartirea statului in 42 de feude. Sau chiar mai multe. Si PSD, odata realuata integral puterea, invocand nedreptatile si abuzurile reale savarsite de Traian Basescu si sub pretextul evitarii acestora in viitor, poate face in asa fel incat justitia sa regreseze.
Afirmatiile lui Traian Basescu legate de justitie, de reforma statului care, vezi Doamne, ar fi puse in pericol in eventualitatea in care vor fi administrate altfel de cum a facut-o el, sunt insa total false. Din simplul motiv ca, in numele justitiei, Basescu a instaurat injustitia. Folosindu-se in mod rusinos de procurori si judecatori. Si transformand aceasta putere in stat, care ar fi trebuit sa fie independenta, intr-un instrument al luptei sale politice. Cat priveste reforma statului, ea nu a existat. Pentru ca o adevarata reforma inseamna transformarea institutiilor statului intr-o maniera care sa aduca beneficii suplimentare cetatenilor. Dar nu au existat beneficii. Ci doar prejudicii.
Prin urmare, dintre cele trei scenarii numai unul poate fi adevarat. Si eu cred ca adevarat este scenariul propus nu de Ponta, nu de Basescu, ci de Crin Antonescu.
Sursa: CorectNews
