La începutul anului 2023, din cauză cu piața cerealelor este blocată, mulți fermieri din județul Timiș au rămas cu grâul în hambare. “Piața nu merge în acest moment din cauza jocurilor politice, iar producătorul român este victima. El pierde cel mai mult”, atenționează Gelu Barna din Dragoești Timiș.
Care este cauza? Milioanele de tone de cereale intrate în țară din Ucraina. Fermierii susțin că, în loc ca statul român să pună taxe, grâul este primit cu zâmbetul pe buze pe motiv că este ajutată o țară aflată în război, dar autoritățile nu se gândesc că fermierul român pierde. Multinaționalele cumpără cereale care vin din Ucraina la prețuri mult mai mici, iar țăranii rămân cu hambarele pline. Acest lucru este inacceptabil, iar statul nu are nicio scuză. Mai mult, traderii, intermediarii, s-au mutat și ei și nu mai cumpără de la producătorul autohton, ci iau cereale care vin tot din Ucraina. Apoi le vând mai departe. “Statul a omorât țăranul român prin deciziile acestea proaste. Autoritățile trebuie să pună un impozit, o taxă, la cantitățile enorme care intră în țară. E o măsură firească, de bun simț. Nu e nimic anormal. Vreți să obțineți profit? Plătiți taxă 100 € pe tonă sau 200 de euro care să intre în bugetul statului român pe cantitățile ce vin din Ucraina și puteți să faceți ce vreți. Atunci prețul cerealele ar fi mai ridicat, iar autohtonul nu ar mai fi în pierdere și nu ar mai fi nevoit să vândă porumbul acuma în decembrie cu 800 lei tona”, este de părere Barna. Porumbul ar trebui să coste 1.500 lei tona minim pentru ca producătorul să nu iasă în pierdere și să își scoată investiția. Piața cerealelor mergea bine înainte de a începe războiul. Porumbul și cerealele au fost mai scumpe, dar într-un mod absurd, chiar în timpul războiului, când se vorbește de o criză și de foamete la nivel mondial, grâul s-a ieftinit. “Vă vine a crede așa ceva? Dintr-o dată sunt cereale, dar de unde sunt aceste stocuri? Piața cerealelor este blocată nimic nu merge. Nici grâul nici porumbul!”, atenționează Gelu Barna. Floarea soarelui a fost 3 lei kilogramul, s-a ridicat la 5 lei. Uleiul a fost 7 lei. Acum e 14 -15 lei, iar floarea a scăzut la 2,30 lei kilogramul. O aberație, spun fermierii! Tona de grâu este 1.300 lei, dar ar trebui să fie 1.500 lei, pentru ca piața cerealelor să funcționeze cât de cât normal. Morarii ar putea să plătească 1.500 pe tonă. Atunci toată lumea ar avea de câștigat și fermierii și morarii și consumatorii. “Principiul este ca toți să trăim. Nu eu să trăiesc și tu să mori. La ora aceasta e supărare mare. Au scăzut prețurile, nici nu vor urca. Cine știe dacă vor mai crește. 10.000 de tone de cereale avem blocate în depozit. Așteptăm și trei ani dacă este cazul, dar nu vindem la prețurile acestea umilitoare”, a concluzionat Gelu Barna. Terenurile administrate de domnul Gelu fac parte dintr-un complex de ferme de 3.000 de ha întinse pe șase UAT-uri, dar până la Crăciun, încă nu au încasat nicio subvenție. De fapt, în Timiș, există foarte mulți fermieri la finalul lunii decembrie, care nu au primit nici măcar prima tranșă. La unii au intrat, dar la cei mulți nu.
Agricultura este profitabilă dacă o faci cu cap, cu strategie și cu multă matematică, începând cu investiția primară, ce teren lucrezi, ce sămânța aplici, ce erbicide, fungicide și fertilizanți utilizezi. Totul trebuie calculat. E nevoie de un management bine aplicat. Dacă nu analizezi totul, vei avea probleme! Acestea sunt principiile fermierului Gelu Barna, din Dragoești, județul Timiș, care îl ajută să aibă succes an de an, în activitatea agricolă. Pe un hectar, el investește 7.000 de lei, dar poate ajunge la 8000 lei. Aici intră semințele, îngrășămintele, tratamentele chimice, motorina, leasingurile. Cine nu are leasinguri și credite poate cheltui mai puțin, până la 6.500 lei pe hectar. Problema este că, dacă nu obții 7 t de grâu la ha, nu îți acoperi cheltuielile și nu obții profit. Din păcate, din cauza secetei extreme, în 2022, Gelu a obținut profit la grâu și la rapiță, dar nu și la porumb. Numai și-a recuperat cheltuielile, la cele 5 t obținute de porumb. O cultură din patru a fost dezastruoasă, asta se întâmplă din când în când, dar trebuie să accepți și să mergi mai departe. În Timiș, există zone unde nu s-a făcut porumb, dar au fost zone unde s-au obținut producții de patru, cinci șase tone sau au fost distruse în proporție de 80%. De exemplu, în teritoriile din Sânnicolau Mare, Cenad, Dudeștii Vechi și Tomnatic, au fost mari probleme, iar culturile au fost mult distruse. În Dragoești, porumbul a fost calamitat până în 50%, față de un an normal. S-a obținut o producție de 5 t la hectar, fără niciun profit. A fost numai o recuperare a cheltuielilor. Într-un an normal, se obțineau 10-12 tone de porumb. Problema este că acea comisie de constatare a recunoscut doar 35% din calamități. “Așa au considerat ei! Când am vrut să depun contestație, a fost prea târziu, totul a rămas așa. Noi am cerut 60%, dar comisia a decis că trebuie să ne dea 35%”, spune Gelu Barna. La floarea soarelui a reușit să facă 3 t la ha, cu o scădere de 30% față de un an normal. Fermierii cred că pentru a avea șanse la despăgubiri de calamități, un fond mutual ar fi o soluție, dar nu cea mai bună, fiindcă există riscul ca acesta să fie făcut numai pentru băieții deștepți. Un asemenea fond trebuie să existe pentru toată lumea din agricultură. Gelu Barna explică: “De fapt, nu cred că e cea mai bună soluție. Statul român trebuie să impună niște reguli care să fie respectate așa cum s-a întâmplat în Ungaria. Acolo, asigurările i-au despăgubit pe toți fermierii. Aici nu s-a luat niciun ban. Toți țăranii care au avut asigurare de secetă au fost despăgubiți. La noi nu s-a întâmplat asta”. Domnul Gelu crede că nici fondul mutual nu va funcționa, în situația din România. Soluția cea mai bună este ca fermierii să se asigure de calamități inclusiv de secetă, îngheț și alte nenorociri, la o firmă de asigurări, care să plătească atunci când situația o impune. Condiția este că sistemul trebuie să funcționeze așa cum funcționează în Ungaria, adică exemplar, dar în agricultură situația întotdeauna este dificilă. De obicei, un an este prost, iar 4-5 buni. Omul face o medie și vede cât are profit, dar oricum sunt pierderi, iar fermierul are de suferit. Asta fiindcă sistemul despăgubirilor și compensațiilor nu funcționează. Aceasta este situația în România.
