Marius Mioc, cel mai important documentarist despre perioada Revoluției din 1989 și unul dintre capii Revoluției de la Timișoara, a scris mai multe cărți de mare importanță istorică despre evenimentele de la Timișoara care au dus la instaurarea libertății și democrației în România.
Acum la memorarea celor 31 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, prezentăm două lucrări: Revoluția de la Timișoara prin mărturii, editura Partoș, 2019, de care Mioc spune răspicat: Carte apărută la Timișoara, a nu se compara maculatura apărută la București. Colecția „Nu vrem să aflăm adevărul despre revoluție fiindcă îl cunoaștem” a editurii Partoș din Timișoara.
„Marius Mioc este unul din cei mai interesanţi autori de lucrări memorialistice dedicate aproape exclusiv Revoluţiei de la Timişoara. El avertizează în una din contribuţii : «A nu se confunda cu maculatura publicată la Bucureşti» sugerînd exigenţa pe care şi-a impus-o de fiecare dată cînd a scris despre acest subiect. Marius Mioc iniţiază o metodă pe care o vom regăsi şi la alţi autori de lucrări memorialistice: gruparea într-un singur volum a mai multor mărturii ale participanţilor, aparent fără criterii dinainte stabilite.
Pe această formulă a fost propus publicului, încă din 1996, un set de 40 de relatări despre fapte şi evenimente petrecute între 15 şi 25 decembrie 1989. Soluţia completării lucrării cu o scurtă cronologie (chiar dacă este incompletă), cu numele a 106 morţi identificaţi, cu o scurtă dar sugestivă statistică a Revoluţiei, pare o foarte bună idee. Ca unul din autorii care s-au arătat cei mai interesaţi de tot ce s-a publicat legat de Revoluţia de la Timişoara, Marius Mioc s-a angajat şi într-o susţinută polemică, exerciţiu din care au rezultat pentru cititor date şi interpretări interesante dincolo de retorica de înţeles într-un astfel de demers mai degrabă publicistic”, scrie Alexandru Oşca [fost şef al Arhivelor Militare Române, al Serviciului Arhive şi Documentare Militară al Statului Major General, fost director al Serviciului istoric al Armatei, vicepreşedinte al Comisiei Române de Istorie militară], în revista „Clio 1989” nr. 1/2007, editată de Institutul Revoluţiei Române, pag. 28-29; comentariu reluat şi în „Revoluţia română în Banat”, Editura Sitech, Craiova 2009, pag. 26-27.
A doua lucrare este ”Istoricii și revoluția din 1989. Minciuni falsificări manipulări”, apărută tot la editura Partoș în 2019. Despre carteAlexandru Oşca a scris:
„Menţin aprecierile cu privire la Marius Mioc, ale cărui contribuţii la cunoaşterea evenimentelor din Timişoara (şi nu numai) rămîn cele mai importante şi sînt permanent actualizate. Pe lîngă lucrări de memorialistică şi de interpretare foarte riguroase, domnul Mioc face şi analize interesante şi temeinice, şi mai ales, aşa cum am spus mai sus, pune la dispoziţia celor interesaţi, pe blogul său, materiale originale neprelucrate, extrem de valoroase pentru înţelegerea conţinutului, dimensiunii, sensului şi actorilor prezenţi pe baricadele revoluţiei.
Mie, personal, mi-a fost utilă metoda domnului Mioc de a grupa într-un singur volum mai multe mărturii ale participanţilor în revoluţie, aparent fără criterii dinainte stabilite. Aşa am putut cunoaşte un set de 40 de relatări despre fapte şi evenimente petrecute la Timişoara între 15 şi 25 decembrie 1989. Soluţia completării lucrării cu o scurtă cronologie (chiar dacă este incompletă), cu numele a 106 morţi identificaţi şi cu o sugestivă statistică a Revoluţiei, pare o foarte bună idee. Tot el s-a angajat şi într-o susţinută polemică, exerciţiu din care au rezultat pentru cititori, interesante date şi interpretări de reţinut, dincolo de retorica de înţeles într-un astfel de demers mai degrabă publicistic”, scrie Alexandru Oşca – „Dincolo de rubicon 1989 – Timişoara – 1990”, editura Sitech, Craiova 2011 (sub egida Institutului Revoluţiei Române).
