Data de 16 decembrie 1989 reprezintă ziua când a fost declanșată cu adevărat Revoluția Română la Timișoara, după protestul pașnic al credincioșilor din seara de vineri, 15 decembrie, din fața bisericii reformate, unde se afla pastorului Laszlo Tokeș, din Piața Maria.
Timp de o săptămână, în perioada 16-22 decembrie, tinerii din Timișoara au fost singuri în faţa gloanţelor şi a trupelor de represiune ceauşiste. Din curajul și determinarea lor s-a născut Revoluția română, care a condus la prăbușirea regimului comunist. „În 15 decembrie 1989, zeci de credincioşi încep să se adune în preajma bisericii reformate din Timişoara. Pastorul László Tőkés îi anunţase că va fi evacuat de autorităţi, urmând să oficieze slujbe în satul Mineu, din judeţul Sălaj. Reformaţii veghează pe trotuar şi aprind lumânări în faţa lăcaşului de cult. În zonă apar alţi timişoreni curioşi. Seara, ei intră în conflict cu ofiţerii de securitate şi mmiliţie prezenţi acolo pentru a supraveghea zona. Autorităţile locale vin la faţa locului, încercând să detensioneze situaţia”, explică istoricii de la Memorialul Revoluției din Timișoara. „În 16 decembrie, credincioşii reformaţi rămân în apropierea bisericii, însă în zonele din preajmă se adună un număr tot mai mare de persoane de diferite religii. Pastorul László Tőkés iese de mai multe ori la fereastră, cerându-le celor prezenţi să plece, mulţumindu-le pentru solidaritatea arătată. Sunt însă sute de persoane care rămân pe loc, mulţimea crescând de la o oră la alta. După ora 17,30, tramvaiele sunt blocate în staţia din Piaţa Sf. Maria şi se aud primele lozinci în favoarea libertăţii, fiind formulate şi cereri privind îmbunătăţirea nivelului de trai. Un grup mare de demonstranţi pleacă spre Comitetul Judeţean de Partid Timiș, traseul fiind prin apropierea Complexului Studenţesc. După ora 20, forţele de ordine intervin cu brutalitate la Comitetul Judeţean de Partid, dar şi în apropierea bisericii reformate. Îşi fac apariţia militari dotaţi cu scuturi, căşti şi bastoane, susţinuţi de miliţieni şi securişti în civil. Intervin şi pompierii, stropind mulţimea cu jeturi de apă. Se declanşează confruntări sângeroase, ocazie cu care vitrinele unor unităţi comerciale sunt sparte. Sunt reţinute sute de persoane”, mai arată documentele Memorialului Revoluției din Timișoara.
În urmă cu 29 de ani, în decembrie 1989, timişorenii au avut curajul să iasă în stradă, după 45 de ani de dictatură comunistă feroce, şi să strige sloganuri de neînchipuit pentru acele timpuri: “Libertate!”, “Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!” şi, mai cu seamă, “Jos comunismul!” şi “Jos Ceauşescu!”. În urmă cu 29 ani, timişorenii au avut tăria să se ridice singuri împotriva Partidului Comunist Român, a dictatorului Nicolae Ceauşescu, a frigului, a foamei şi a întunericului, iar rezultatul a fost dramatic şi sângeros. Trupele de miliţie, armată şi securitate au deschis focul asupra tinerilor neînarmaţi, care protestau paşnic pe străzile oraşului, şi i-au ucis mişeleşte. În decembrie 1989, pe străzile din Timişoara, au murit împuşcate 110 persoane (cifra exactă nu se ştie), 392 au fost rănite, iar peste 850 au fost arestate şi închise în Penitenciarul „Popa Şapcă”. Revoluţionarii susţin că, de fapt, sunt mult mai mulţi morţi, fiindcă în registrele primăriei sunt înregistraţi numai cei cu domiciliul în Timişoara, iar maramureşenii, moldovenii şi oltenii care lucrau aici nu sunt înregistraţi, nici morţii din rândurile celor 35.000 de navetişti din judeţ. Cel mai grav caz a fost uciderea celor 45 de tineri (9 cadavre necunoscute) ale căror cadavre au fost furate din Morga Spitalului Judeţean Timişoara, în noaptea de 18 –19 decembrie 1989, au fost duse şi arse la Crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti, iar cenuşa le-a fost aruncată la canal din comuna Popeşti Leordeni. În acest loc, Memorialul Revoluţiei din Timişoara a ridicat o capelă, iar în fiecare an organizează pelerinaje şi slujbe de pomenire în memoria victimelor. Atunci, în Spitalul Judeţean Timişoara au fost internaţi 257 de răniţi, din care au decedat 82 de persoane. Oamenii regimului comunist erau hotărâţi să şteargă orice urmă a crimelor din 17 decembrie 1989, atunci când au furat cadavrele timişorenilor împuşcaţi.
Vineri 22 decembrie 1989. Documentele Memorialului Revoluției de la Timișoara mai arată: „Centrul oraşului este ocupat de protestatari, iar forţele de ordine se retrag. Pe la ora 11,00, rudele celor dispăruţi se deplasează la Cimitirul Săracilor, unde începe deshumarea celor de acolo. După fuga lui Nicolae Ceauşescu, liderii represiunii se grăbesc să părăsească Timişoara. Unii rămân pe loc, vor fi arestaţi în cursul după-amiezii şi depuşi în arestul garnizoanei. Ziariştii străini, care aşteptau de două zile la frontieră, ajung la Timişoara şi sunt conduşi la cimitirul săracilor. Imaginile terifiante cu cei de acolo vor fi distribuite fără discernământ, apărând astfel cea mai mare eroare mediatică legată de Revoluţia română din 1989. Comandanţii locali ai armatei trec de partea poporului, după o săptămână de activitate în echipele de represiune. Seara se deschide focul de către persoane necunoscute, la care răspunde armata. Începe vânătoarea de terorişti. Nu vor fi găsiţi, însă vor fi ucişi sau răniţi mulţi timişoreni aflaţi în stradă sau în casă. Armata este din nou în oraş, tehnica fiind plasată în toate locurile importante. Bucuria şi confuzia se amestecă în inimile locuitorilor Timişoarei”–explică istoricii de la Memorialul Revoluției de la Timișoara.
Prezentăm lista martirilor “aduşi” de la Spitalul Judeţean Timişoara şi incineraţi la Crematoriul “Cenuşa” din Bucureşti, pentru care nu au existat vinovaţi şi nu a fost nimeni tras la răspundere:
Andrei Maria, Aprod Mihai, Balogh Pavel, Balmuş Vasile, Bărbat Lepa, Banciu Leontina, Belehuz Ioan, Belici Radian, Caceu Margareta, Chorosi Alexandru, Cruceru Gheorghe, Carpin Dănuţ, Csizmarik Ladislau, Ciobanu Constantin, Wittman Petru, Nagy Eugen, Ferkel Şuteu Alexandru, Florian Antoniu Tiberiu, Gârjoabă Dumitru Constantin, Haţegan Petru, Iosub Constantin, Ioţcovici Gheorghe Nuţu, Ewinger Slobodanca, Ianoş Paris, Luca Rodica, Lăcătuş Nicolae, Munteanu Nicolae Ovidiu, Miron Ioan, Motohon Sliviu, Mardare Adrian, Oţelita Aurel, Oprea Gogu, Osman Dumitru, Radu Constantin, Sporer Rudolf Herman, Stanciu Ioan, Sava Angela Elena, Zabulică Constantin, Zornek Otto şi alte cadavre neidentificate.
