Acasă Editorial România – în Europa. Românii – în… Bangladesh

România – în Europa. Românii – în… Bangladesh

DISTRIBUIȚI

Tot ceea ce se petrece în tabloul vieţii din România, fie ea publică, fie de grup sau privată, conţine elemente de atitudine care ar trebui, în fiecare  clipă, amendate cumva. Orice lege, orice normă nouă, orice element care ar urma, prin aplicare, să concureze la stabilirea stării de normalitate (şi,  atenţie, aici nici nu mai vorbesc despre scandalurile mizerabile din politică!)  este   primit într-o batjocură care nu are unitate de măsură. Recent,  ne-am bucurat de aplicarea normelor referitoare la Legea Fumatului în spaţiile publice, din 2009, cu restricţii concrete pentru holuri, coridoare, culoare, spaţii comune de trecere, unde, clar, legea  impune interzicerea fumatului! Centrele comerciale din Timişoara au anunţat chiriaşii cafenelelor de pe holuri în legătură cu amenzile  care se vor aplica. Bucurie mare: se respectă legea! Aiurea, după nici 24 de ore,  se fumează din nou, sunt ridiculizaţi cei care cer respectarea legii, iar inspectorii Sanepidului sau ai OPC,  puşi în funcţii  după criterii politice, ţin de scaunele lor meschine şi uşor de „rupt”, încălcând legea. Ieri, duminică liniştită în Timişoara, cu trafic calm, am putut vedea mai uşor  circulaţia „cuminte” a oraşului, de altfel, plin de gropile  iscate după plecarea zăpezii, şi am văzut:  şoferii aruncă  în ciudă ţigările  pe geam, iar roşul este  pentru ei o culoare neimportantă, atunci când o văd pe semafor! Românii gândesc: regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Poate, în Bangladesh, unde  dacă mai trece cineva pe roşu, mai moare cineva (îmi cer scuze pentru cinism!), nu se face atâta zarvă.  La noi, în Europa, după care am tânjit ca nişte copii flămânzi după  o gură de mâncare, există legi, reguli şi norme. Felul în care noi, românii, tratăm legile ne umple de jenă, de ruşine, cum ar spune  bunicii noştri. Timişoara este în Europa, dar ce se petrece cu noi, cu timişorenii? Este  normal să ne dedublăm atât de mult? În Austria, admirăm curăţenia, iar acasă, aici, ignorăm totul, ba, în plus, contribuim la amplificarea disconfortului  vieţii de zi cu zi. În Bangladesh,  străzile sunt toalete publice. Spre asta tindem? Fum, mizerie pe jos, şofat împotriva legilor. Ce să mai vorbim despre criza financiară, economică, când totul este împotriva celor mai simple reguli?

Comentarii

comentarii