Cererea în creştere, constrângerile financiare şi blocajele de trafic periclitează performanţa infrastructurii de transport la orizontul anului 2030
Cererea în creştere, constrângerile financiare, blocajele existente în ceea ce priveşte lansarea unor noi proiecte de infrastructură, precum şi nevoia de gestionare eficientă a cererii viitoare de servicii logistice şi de transport sunt dificultăţile cu care se vor confrunta operatorii de transport în următorii 20 de ani. Acestea sunt principalele concluzii ale celui de-al doilea raport PricewaterhouseCoopers din seria „Transportation & Logistics 2030”, desfăşurat în cooperare cu Supply Chain Management Institute (SMI) din cadrul European Business School (EBS). Cei 104 experţi din 29 de ţări chestionaţi în cadrul sondajului Delphi anticipează că blocajele în ceea ce priveşte infrastructura de transport se vor menţine până în 2030. În ceea ce priveşte metodologia studiului, participanţii au fost rugaţi să evalueze probabilitatea unui număr de ipoteze pe o scară de la 0 la 100%.
Respondenţii se aşteaptă ca statele industrializate să fie cele care vor avea în continuare infrastructura de transport cea mai performantă, cu o rată medie de răspunsuri de 60%. Deşi pieţele emergente, precum India sau Rusia, investesc în prezent masiv în infrastructura de transport, acestea nu vor putea să-şi aducă infrastructura la acelaşi nivel cu al ţărilor dezvoltate până în 2030. Studiul Delphi anticipează anumite măsuri ferme ale instituţiilor de reglementare, aşa cum ar fi taxe pentru drum sau taxe pentru traficul aglomerat, care vor atenua costurile crescute al investiţiilor în infrastructura de transport.
„Lipsa finanţării este problema crucială pentru toate tipurile de infrastructură de transport, atât la nivel local, naţional, cât şi internaţional. În cazul României, acolo unde nevoia dezvoltării proiectelor de infrastructură de transport este foarte mare, statul român trebuie să pregătească o strategie de investiţii pe termen lung. Cu toate constrângerile bugetare actuale, România trebuie să aloce sume consistente dezvoltării infrastructurii de transport pentru a putea valorifica la maximum potenţialul natural al ţării de a deveni un centru logistic în regiunea Europei Centrale şi de Est, potenţial generat de doi factori principali: proximitatea pieţelor dezvoltate din Europa Centrală şi deschiderea la Marea Neagră prin portul Constanţa, adevărată poartă de acces a Europei dinspre Asia. De asemenea, acordarea unor facilităţi la import, aşa cum ar fi amânarea plăţii TVA la import, ar elimina costul prefinanţării TVA pentru companii şi ar încuraja volumul de tranzacţii desfăşurate în port. În plus, o astfel de măsură ar atrage investiţii majore în România şi ar contribui decisiv la dezvoltarea infrastructurii şi la crearea de noi locuri de muncă”, a declarat Daniel Anghel, Partener, Impozite şi Taxe Indirecte, PricewaterhouseCoopers România.
Guvernele, atât cele din statele industrializate, cât şi cele din pieţele emergente, se confruntă cu dificultăţi enorme în alocarea de resurse financiare suficiente pentru investiţiile în infrastructura de transport. Prin urmare, respondenţii sunt de părere că finanţarea întreţinerii infrastructurii existente va fi mai dificilă decât atragerea de investiţii pentru noile proiecte. Infrastructura de transport este un factor critic pentru competitivitatea unei regiuni sau a unei ţări, având potenţialul de a accelera creşterea economică şi oportunităţile de investiţii. Avantajele competitive vor fi de asemenea realizate prin valorificarea la maximum a potenţialului centrelor (clusterelor) logistice, în care sectorul privat, mediul academic şi sectorul guvernamental colaborează îndeaproape. Respondenţii studiului Delphi cred că astfel de centre (clustere) vor stimula dezvoltarea viitoare a infrastructurii de transport (cu o rată de probabilitate de 75%).
Problematica legată de dezvoltarea sustenabilă şi schimbările climatice este foarte cunoscută, din moment ce infrastructura de transport şi reţelele de transport au un impact profund asupra mediului înconjurător. Acest impact ar trebui analizat pe termen lung, din toate punctele de vedere, mai ales prin prisma concluziei studiului Delphi că pe viitor costurile de mediu vor deveni o parte integrantă în analiza costurilor globale a unui proiect de infrastructură de transport. În plus, respondenţii se aşteaptă ca până în 2030, operatorii de transport vor începe să participe la schemele de comercializare ale emisiilor de dioxid de carbon prin obţinerea certificatelor „verzi”. Această posibilitate a fost indicată de 78% dintre respondenţi.
