Calitatea comunicării politice din Timișoara, în general din Banat, este, așa cum se vede de la o poștă, superioară celei practicate la București. În general, pe terenul (mereu) mioritic, găsim vulgaritate, obscenitate, cuvinte rare din vocabularul de cuvinte agresive ale limbii române. Aici, injuriile, jignirile sunt mai voalate, totuși o decență anume parcă ne face viața mai ușoară, cel puțin din acest punct de vedere.
Totuși, recent, domnul Nicolae Robu a amenințat direct cu schimbarea din funcții a unor persoane din PSD Timiș și Timișoara, care conduc instituții deconcentrate din județ și oraș. Tonul dur a fost primit ca atare de către cei din PSD Timiș, iar domnul Dobra a răspuns printr-un comunicat de presă ce apără idei, oameni pregătiți (acolo unde sunt așa) și stări anume. Nicicând, o amenințare nu poate fi percepută a fi una simpatică. E imposibil. Asta denotă și un ”strop” de lipsă a diplomației, de care un lider adevărat ar trebui să dea dovadă. Amenințarea, în sine, nu este apanajul celor puternici. Cine este puternic face, nu țipă! Presupunând că ar fi unele persoane, cu funcții de conducere (PSD) nepotrivite (vai, este plină țara de astfel de cazuri, de la toate partidele), atunci este mai limpede să se verifice competențele profesionale, să se accentueze importanța calificării înalte, să se testeze valoarea omului, pe poziția respectivă. Amenințarea ține de alte practici, de alte niveluri comportamentale, oricât am dori să facem schimbarea.
Cu toate acestea, revin asupra limbajului. Nu este la nivelul de degradare pe care-l practică nici cei din Parlamentul României, nici unii din guvern, nici cei din grupurile ce reprezintă partidele, în capitală. Urmărind fenomenul acesta de-a lungul anilor, rar s-a întâmplat să fie câte un exces și asta, mai ales pe vremea PDL-ului, adică înainte ca PDL să fie contopit în PNL. Un Alin Popoviciu, pe ici – colo, cu limbaj de mahala, de grup golănesc, dar fără mare succes.
Educație? Cultură? Bun simț? Mai degrabă accentul zonei, al locului, bruma de simțire față de aproape nostru.
Turul doi al alegerilor prezidențiale, la Timișoara, nu seamănă cu poza aceluiași ”examen politic”, din București. Celebra ”sare din bucate”, ce face mâncarea mai mult sau mai puțin gustoasă, este sabia cu două tăișuri a politicii în general. Prea mult? Poate genera boală. Prea puțin? Poate duce la anemierea actorilor.
Timișoara a fost mereu de dreapta. USR este aproape inexpresiv, pare speriat, timid, jenat. PNL este susținătorul oficial al domnului Iohannis, iar domnul Iohannis a fost votat în primul tur chiar în localitățile cu primari PSD.
Cum se pune sarea în politica din Banat? Cu grijă, câte un strop, câte un pic… căci nu se știe niciodată cine vine la cină.
