Acasă Actualitate Satul-fantomă din Banat, cu case încă mobilate și lucruri părăsite

Satul-fantomă din Banat, cu case încă mobilate și lucruri părăsite

DISTRIBUIȚI

Lindenfeld este un sat din Muntii Semenic, judetul Caras-Severin, al carui nume este in germana si inseamna “Campul cu Tei”.

A fost intemeiat in 1828, cand zona apartinea Imperiului Austro-Ungar, pana la Carpati. Aici s-au instalat prima oara colonisti germani veniti din Boemia ca sa apere Banatul de Imperiul Otoman, colonisti care au dat nastere mai multor sate din zona Caransebesului.

Lindenfeldul s-a nascut de la zero in 1828, aici stabilindu-se 36 de familii. Acestea au inceput sa-si construiasca asezarile, facand case din lemnul taiat din padurea apropiata. Insa, din cauza ca era asezarea aflata la cea mai mare inaltime fata de celelalte sate nou-populate, in doar 5 ani toate familiile care si-au facut case au plecat din cauza climei aspre pe timp de iarna.

Tot in 1833, in casele noi, dar abandonate din Lindenfeld, s-au mutat 18 familii noi care au intemeiat, propriu-zis, satul. Aceste familii nu au mai plecat de aici si pana in 1910 erau deja 230 de oameni, in totalitate germani. Apogeul numarului de locuitori a fost atins in 1930, cand in Lindenfeld traiau 314 persoane inregistrate.

Din cauza drumului greu accesibil, Lindenfeld a fost incet dar sigur parasit. Desi initial avea scoala, biserica, casa comunitara, alimentare cu energie electrica si alimentare cu apa, satul nu a mai prezentat interes pentru tineri, ajungand ca in 1977 sa mai traiasca doar 93 de persoane, nemti si unguri, in totalitate varstnici. In 1998 se stinge din viata Paul Schwirzenbeck, ultimul locuitor din Lindenfeld.

Astazi, satul Lindenfeld este un muzeu in aer liber. Un muzeu al trecerii timpului peste o asezare umana. Si chiar daca aici nu au trait niciodata romani, este un loc important pentru Romania. Un loc care ar trebui transformat intr-un muzeu organizat, oficial, cu sustinerea statului pentru prezervarea caselor ruinate.

Lindenfeld este unicul sat parasit din Romania. Un sat ce poarta inca ranile batranetii, un sat in care casele au ramas mobilate si cu obiectele casnice la locurile lor. Un sat in care turistii respira linistea varfului de deal, cu o panorama superba, un sat care candva era plin de copii si oameni muncitori. Acum, singura cladire ce mai rezista in timp este biserica, restaurata de cativa iubitori ai trecutului…

Casa cu numarul 10 este cea mai accesibila si are portile deschise pentru curiosi. Atata timp cat nu ai venit sa cari “ferul” si sa-l vinzi la kilogram, atata timp cat nu atingi nimic si respecti casa in care au trait oameni, esti binevenit. Cuierul este la locul sau, cuptorul asteapta aluatul de paine, cateva haine zac pe pat, iar scaunele stau plictisite la geam.

In curti gasesti obiectele de lucru ale oamenilor, roti de caruta, lame de ferastrau, ciocane, foarfece si potcoave de cal. Si undeva, in spate, zace cimitirul cu niste cruci daramate si cu un mormant mic al unei fetite de 3 ani, Hilde Grenzner.

Continuarea, pe 4tuning.ro.

Comentarii

comentarii