Dan LIUȚ s-a născut la 26 noiembrie 1968 în Bocșa… la „șpitari”! A urmat școala primară și gimnazială la Bocșa, la Școala gimnazială nr.1, din cartierul Bocșa Română. Liceul la Industrial nr. 2, actualul Liceu Teoretic „Tata Oancea” din Vasiova. Specializarea… sudor! După 18 ani de la terminarea liceului a început studiile universitare, la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reșița, specializarea Marketing, urmate de un masterat tot în Marketing.
În 2023 a absolvit și un Masterat în Etnologie, Etnoturism și Turism Cultural la Baia Mare. Este căsătorit cu Narcisa LIUȚ, profesor psihopedagog la Centrul Școlar de Educație Incluzivă (C.Ș.E.I.) „Aurora” din Reșița.
Este Membru fondator al „Asociației Scriitorilor în Grai Bănățean” în 2003, din 2018 fiind și președinte al acesteia.
Din 2015 este realizator de emisiuni folclorice la TV Banat din Reșița, emisiunea „La zile de sărbători”. Din 2021 prezintă emisiunea gastronomică „Sarea în bucate” de la TVR Timișoara.
Este pasionat de citit, călătorii, sport, drumeții, dar mai ales de graiul și satul bănățean!
Pe Dan Liuț l-am cunoscut la o întâlnire culturală ce a avut loc la ,,Muzeul Luminii Constantin Lucaci” din Bocșa și parcă ne știam de când lumea…
Apoi, în timp, a organizat lansări sau prezentări de carte, expoziții cu lucrările mele atât la muzeul mai sus amintit cât și la Casa Orășenească de Cultură din orașul Bocșa, din județul Caraș-Severin.
Pentru că este un om deosebit am realizat un interviu cu acest om dedicat culturii.
– Adalbert GYURIS: Locul unde ne naștem are rolul în formarea noastră?
– Dan LIUȚ: Oh, DA! Și de ce nu ar avea? Se știe că pământul din care „te naști” îți dă energia să mergi mai departe. Oricum și orice am face, tot în pământul din care „ne-am născut” ne vom întoarce. Din experiența mea știu că sunt oameni care au făcut pentru locurile lor natale, mai mult decât „băștinașii”, ceea ce arată că se…poate! Și eu sunt o excepție care confirmă regula, pentru că rădăcinile mele sunt din Ardeal. Mama este din județul Sălaj, iar tatăl era din județul Bihor, dar io, Dan LIUȚ…mi-s bănățean, pentru că m-am născut la Bocșa. Este adevărat că la „șpitari”, căci încă mai funcționa spitalul, dar sunt bocșean cu acte în regulă! AM DZÂS!!!
– Crezi că omul prin ceea ce face poate aduce schimbări?
– Desigur. „Omul sfințește locul” este un proverb românesc pe care ar trebui să-l cunoască fiecare dintre noi. Este foarte important, din punctul meu de vedere, să ne facem bine treaba acolo unde suntem, adică unde locuim, unde muncim sau oriunde stăm o bucată de timp. Primul meu motto pentru calea vieții mele a fost cel al lui Tata Oancea, „Munciți! Cetiți! Călătoriți!” și sincer cred că ar fi bine dacă am face cele trei lucruri, am fi mai împliniți. Cel de-al doilea moto este al lui Jim Rohn, un filozof american, care spunea…„Dacă vrei ca lucrurile să se schimbe, TU trebuie să te schimbi!”. Este iarăși un lucru cert, căci schimbarea trebuie să vină din interior, adică de la tine, pentru că atunci nu mai poți da vina pe cei din jurul tău pentru toate nereușitele tale! Oricum în viața mea, ca și in viața fiecăruia dintre noi, s-au produs, de-a lungul timpului schimbări. Este nemaipomenit dacă ele, schimbările sunt în bine! Dar repet, depinde doar de noi să facem schimbările bune!!! AM DZÂS!!
– Familia poate juca un rol în formarea unui om?
– De ce nu? Primul și cel mai bun exemplu pentru copii sunt…părinți, bunicii, frații, adică familia! Da se poate, mai ales că la început, părinții sunt cei care te îndrumă către un drum, pe care cred ei că poți merge fără probleme, iar mai apoi oamenii întâlniți în viața noastră, și în final, noi suntem cei care ar trebui să ne găsim drumul, singuri. De fapt nu singuri, Dumnezeu este cel care ne hotărăște calea, dar până o găsim sau până „recunoaștem” semnele pe care EL ni le arată bâjbâim! Uneori suntem convinși că meseria sau profesia pe care o avem ni se potrivește, dar poate exista o cotitură, un moment de inspirație, când descoperim altceva. De fapt este Karma, destinul, de care nu putem fugi. Cu cât mai repede descoperim care este calea, cu atât mai repede vin rezultatele pozitive, satisfacțiile! AM DZÂS!!
– Ce înseamnă să fii director la Casa Orășenească de Cultură din Bocșa?
– Orice „funcție” înseamnă mai mult decât…funcție ! Înseamnă responsabilitate, muncă în echipă, dăruire, pasiune și mai ales multă energie, desigur, dacă vrei rezultate! Doamna Mioara Drăguț, cea care a fost una dintre cele mai longevive directoare de instituție de cultură din județ, și poate și din țară a fost cea de la care am „preluat” într-un fel funcția, ea ieșind la pensie. Am susținut un examen, l-am luat și de atunci, din 2012 sunt director. De fapt Șef Serviciu, căci Casa Orășenească de Cultură este un serviciu apărținător Primăriei orașului Bocșa.
Desigur că am pornit cu energie, entuziasm, avânt aș putea zice, și nu am precupețit nici un efort pentru a „mișca” lucrurile, din punct de vedere cultural desigur. A nu se înțelege că eu sunt cel care a adus „cultura” în Bocșa, NU, departe de mine acest gând, dar din experiența cumulată în timp, aceea de „animator cultural” (mai ales în privința graiului bănățean!) am înțeles că trebuie aduse schimbări. Este normal lucrul acesta și de aceea primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de-a aduce, din nou, publicul bocșean, și nu numai, către cultură, către Casa Orășenească de Cultură, de-a anima viața culturală, care trebuie să recunosc, înainte de 1989 al fost foarte activă în Bocșa! Desigur vorbim de alte „vremuri” de alte politici culturale, dar „burgul cultural bocșean” trebuia reactivat cumva. Am beneficiat și de faptul că deja făceam televiziune de vre-o 10 ani, eram cunoscut ca un om de cultură, și mai ales eram, și cred că mai sunt…serios în ceea ce fac, mai bine zis în ceea ce știu să fac! Am avut parte și de oameni care m-au sprijinit, mi-au oferit oportunitatea de-a arăta… că se poate și altfel! Munca, și faptul că am fost constanți, ne-a ajutat să ajungem acolo unde suntem acum..adică unde ne este locul. Cum ar zice orice bănățean…Fruncea! Nu am putut să fac singur toate acestea și de aceea mulțumesc tuturor acelor care au fost lângă noi, ne-au sprijinit, dar și celor care ne-au pus piedici, pentru că așa am văzut cine merită să fie lângă noi, și cine contează cu adevărat! AM DZÂS!!
– Ești mai aproape de graiul bănățean, fiind din 2018 președinte al Asociației Scriitorilor în Grai Bănățean și din 2003 membru fondator al aceste asociații. Ce înseamnă graiul bănățean?
– Despre grai…numai de bine !!! Este o glumă, desigur, dar aici cred că m-ai atins la „coarda sensibilă”. Sunt mai bine de…35 de ani de când m-am „îndrăgostit” de graiul bănățean, sau mai bine zis de când „m-a găsit” el. Spun asta pentru că am menționat mai devreme despre „rădăcinile” mele ardelenești. Am descoperit graiul prin…citit, de fapt printr-o poezie! Am copilărit la bloc, în cartierul Bocșa Română, „la piață”, sunt fiu de muncitori, generația cu „cheia la gât” (părinții ne puneau la gât, legată cu o sfoară, cheia de la apartament, să nu o pierdem când ne jucam!), și nu am avut nicio legătură cu satul bănățean, dar absolut niciuna. La vârsta de 18 ani, în vizită la un vecin, coleg de școală cu mine, Nicu este numele lui, am descoperit în biblioteca lui un mic volum de poezii în grai bănățean, de fapt o plachetă a lui Marius Munteanu (Ceaica Marius) care se numește „Cântări dă noapce bună”. Acolo am dat peste poezia „Buna bună” care a rămas poezia sufletului meu. Ea este un omagiu adus tuturor bunicilor, și faptul că nu am avut parte de bunici (cei din partea tatălui erau prea departe de noi, iar cei din partea mamei au „emigrat” ilegal în…1976 !) m-a făcut s-o îndrăgesc imediat. A fost „dragoste la prima vedere”! Am învățat-o imediat și de aici…a început povestea! L-am descoperit mai apoi, relativ repede, pe Tata Oancea, el a fost cel care mi-a „arătat” calea pe care trebuia s-o urmez! Marele OM de cultură, Petru Encovetti Oance, a reușit să facă ceea ce nici un alt scriitor din zonă nu a reușit: să fie sinonim cu poezia în grai bănățean, căci țăranii din jurul Bocșei, știau că orice poezie în grai bănățean a fost…scrisă de Tata Oancea!!! Nu cunoșteau alți autori, și poate așa și doreau…ca în acest colț de rai, ei să fie Fruncea! Da, eu, Dan Liuț, născut la Bocșa, din părinți ardeleni, trebuia să duc mai departe „misia” lui Tata Oancea, aceea de-a conserva și promova vorbirea în grai bănățean! Am început să mă implic în festivalul „Tata Oancea”, mai întâi ca și concurent, recitator, apoi ca și prezentator, urmând calea firească de „instructor” pentru copii bocșeni, cei care doreau să recite poezie în grai bănățean, iar acum, în calitate de șef al serviciului Casa Orășenească de Cultură din cadrul Primăriei Bocșa… ca și organizator. Am reușit astfel să crez o emulație în rândul tinerilor, festivalul nostru – „Festivalul interjudețean, cu participare internațională, de creație și interpretare a poeziei în grai bănățean „Tata Oancea” – devenind un etalon al manifestărilor de gen. Mai mult decât atât, am reușit, împreună cu echipa și partenerii noștri, să nu-l întrerupem și să ajungem la ediția a 48-a! De aici lucrurile au devenit mai…simple pentru mine. Am luat contact cu poeții dialectali contemporani, am participat la toate festivalurile de gen din zona Banatului, am cunoscut majoritatea membrilor cenaclurilor de poezie în grai bănățean (Timișoara, Făget, Caransebeș, Lugoj, Oravița, Uzdin și Torac – ulimele două din Serbia). Am fost unul dintre membrii fondatori ai Asociației Scriitorilor în Grai Bănățean (proiect pornit în 1999), asociație care a luat ființă în anul 2003, și care are și o revistă trimestrială care a apărut înaintea constituirii asociației (2000), iar din anul 2018 sunt președintele acesteia.
Pentru mine conservarea și promovarea graiului bănățean a devenit o misie, iar una din metodele pe care le aplic este aceea de-a lucra cu…copii. Am creat astfel „copii” ale festivalului nostru, am și „moșit” câteva, iar dacă copii care trec prin aceste festivaluri, atunci când devin adulți, își mai amintesc câteva versuri sau cuvinte în grai bănățean, noi ne-am atins copul! AM DZÂS!!!
-Din 2015 ești realizator de emisiuni folclorice la TV Banat din Reșița, emisiunea „La zile de sărbători”. Te-ai întâlnit cu mulți instrumentiști și mai ales cu interpreți de muzică populară. Ce-i deosebește sau îi aseamănă și mai ales care este diferența între amatori și profesioniști?
-Da, se pare că sunt cel mai „longeviv” bocșean care realizează emisiuni de televiziune, lucru care mă onorează, dar mă și obligă în același timp. „Meseria” de prezentator (de fapt este un hobby, nu o meserie, eu fiind de profesie…economist) a început mai mult ca și o…provocare. În anul 2004 am fost invitat la o emisiune folclorică la „Terra Sat” din Reșița, moderator fiind domnul Alin Bagiu, împreună cu prietenul meu Teodor Groza Delacodru (un talentat poet din Mesici, provincia Voivodina din Serbia, creator și de poezie dialectală). Am fost emoționat dar…știam ce voi face, adică voi promova graiul bănățean făcând ce știu eu mai bine…recitând poezie în grai bănățean, ceea ce s-a și întâmplat. În anul 2005, când televiziunea locală din Reșița, s-a desființat și-a apărut TV Banat („vinovați” fiind familia Cornelia și Lucian Dunăreanu), Alin Bagiu mi-a propus să colaborez cu el, adică eu prezentator, iar el realizator. Am mers în această „formulă” doar 2 emisiuni, apoi eu am fost…și prezentator și realizator. Am început să învăț: televiziune, muzică, joc popular, obiceiuri și tradiții populare, să interacționez cu telespectatorii, ce mai, eram în…clasa zero la TV Banat! Se pare că am fost „cartea câștigătoare” a familiei „televiziunii Banat TV”, căci de atunci…sunt pe baricade. Da, am cunoscut marea parte a instrumentiștilor și soliștilor vocali, contemporani, din Banat. Am crescut cu ei, am legat prietenii, i-am cunoscut și ca oameni, nu numai ca și artiști, am început să „înțeleg” lumea lor. Toți au un numitor comun…dragostea pentru muzică. Unii au transformat-o într-un mod de viață (profesând ca dascăli de muzică sau soliști profesioniști în ansambluri folclorice), alții au rămas la stadiul de…pasionați de muzică! Eu cred că munca și seriozitatea sunt cele care fac diferența între ei, căci talent au, fără el nu puteau ajunge în această branșă și nu mai discutam despre ei! Îi respect pe toți, le mulțumesc pentru colaborarea frumoasă și le urez tuturor…succes! AM DZÂS!!!
– Din 2021 ești prezentator al emisiunii gastronomice „Sarea în bucate” de la TVR Timișoara. Ce implică această muncă? Fiind „gost”, adică invitat la oameni care fac mâncare, multe bunătățuri, tu totuși păstrezi un corp de sportiv, care este secretul?
– Da, și aici este o „poveste” interesantă! Cel care a prezentat această emisiune a fost cunoscutul prezentator Uica Mihai (scriitor și mai ales…bucătar!). Chiar am realizat o emisiune cu dumnealui la Bocșa, eu fiind invitatul lui. Am gătit, de fapt Uica Mihai a gătit,…crap umplut cu urzici și muguri de brad și friptură de pulpă de căprior cu garnitură de legume. A fost o experiență frumoasă, dar nu m-am gândit că voi fi viitorul prezentator. Nu era în planurile mele de viitor și nici a celor de la TVR Timișoara să…colaborăm. Atunci când Uica a avut probleme de sănătate, la recomandarea lui, am fost propus…urmaș! Așa am ajuns să prezint această emisiune gastronomică, o nouă provocare, care iată merge înainte de trei ani! Este minunat că reușim (întreaga echipă) să „scoatem la lumină” oameni și rețete uitate, de fapt să aducem gustul copilăriei! Suntem, dacă vreți, un fel de …arheologi culinari! Fiecare emisiune îmi dă prilejul să (re)descopăr „fabulosul Banat”, de data aceasta…culinar!!! Am învățat că o sănătate bună începe cu o greutate corporală corectă. În tinerețe am fost sportiv (campion județean la lupte libere, junior la echipa de fotbal „Metalul ” Bocșa, membru în toate echipele școlare sportive la școala gimnazială – fotbal, handbal, atletism) și am rămas, spun eu, cu un stil de viață activ. Îmi face plăcere să mă plimb cu soția în natură ori de câte ori am ocazia și de fapt…„mănânc o dată pe săptămână, atunci când filmez!” (este gluma pe care o spun celor care mă întreabă cum de mă mențin la greutatea actuală cu atâtea „ispite” în jurul meu) AM DZÂS!!!
– Ce înseamnă arta pentru tine?
– Acceptarea și Recunoașterea Talentului Artistic (ARTA)! Cred că asta ar putea fi una din definițiile artei, căci doar cei talentați pot face artă. Desigur secretul este…„5% inspirație și 95% transpirație”, căci fără…nu se poate. Nu sunt un artist, dar respect pe cei talentați, în orice domeniu, iar munca lor înseamnă bucurie pentru mine. Am în familie un artist (soția mea, Narcisa, pictează), văd efortul și „zbuciumul” creativ zilnic, ceea ce mă determină să acord o atenție mai mare artei! Am încercat, și fac lucrul acesta și acum, să promovez, prin instituția de cultură pe care o conduc, arta sub diferite forme: pictură, muzică, teatru, dans, etc., iar calitatea este cea care primează! Îmi doresc ca promovarea ei, a artei, să fie un deziderat al Casei Orășenești de Cultură și al meu personal!!! AM DZÂS!!!
– Când ți-ai dat seama că nu mai este cale de întoarcere și că ce faci e totul pentru tine?
– Într-o zi am ascultat la un post de radio o știre care m-a șocat…„zilnic dispar, de pe suprafața pământului, mii de idiomuri…”, iar de atunci am știut ce am de făcut! Calea mea, pe care a mărturisesc tuturor, este aceasta…conservarea și promovarea graiului bănățean! Metoda: lucrul cu copii, prin poezia în grai bănățean! Dacă dintre miile de copii care recită (prin festivaluri, serbări școlare, spectacole sau alte evenimente culturale) măcar unul sau doi vor deveni…poeți dialectali, eu mi-am atins scopul, mi-am „încheiat” misia! Mai mult decât atât, dacă acești copii, când devin adulți, transmit la rândul lor copiilor lor doar câteva cuvinte în grai bănățean, pe care ei și le amintesc, conservarea și promovarea este realizată!!! AM DZÂS!!!
– Ce rol ocupă familia. școala sau alți oameni pentru tine?
– Cred că Dumnezeu a fost bun, prea bun, cu mine dăruindu-mi o familie care mă înțelege și mă sprijină! Mai mult, am întâlnit pe „calea vieții” oameni care m-au format, m-au încurajat și sprijinit, eu la rândul meu făcând același lucru cu cei care cer și au nevoie de sprijinul meu! Soția mea a ajuns să iubească poezia dialectală și să „instruiască” la rândul ei copii care doresc să recite poezie în grai bănățean. Este profesoară la un centru școlar de educație incluzivă, iar meritul ei este cu atât mai mare căci lucrul cu copii cu dizabilități este greoi, iar ea are rezultate notabile cu acești copii! Pentru a-mi aprofunda cunoștințele, dar și pentru o cunoaștere mai bună a tradițiilor și obiceiurilor românești am urmat cursurile unui master pentru etnografie, etno-turism și turism cultural, ceea ce mi-a permis o altă abordare a folclorului românesc. Fără iubirea familiei, fără sprijinul ei și acelor din jurul tău, fără „dragostea” oferită de bunul Dumnezeu nu cred că se pot realiza lucrurile! De aceea cuvintele cele mai potrivite, pentru mine, sunt…MULȚUMESC și IARTĂ-MĂ!!! AM DZÂS!!!
– A fost un moment când ai regretat alegerea drumului tău?
– Nu, nu cred. Poate doar m-am „îndoit” de mine, de puterea mea de muncă sau de abilitățile mele de comunicare cu ceilalți! Desigur că am avut „multe motive” de a renunța, dar am reușit să trec peste ele, și când îl ai pe Dumnezeu și familia ta aproape, cred că se poate! Nu bravez, dar cu siguranță când îți găsești „calea”, Dumnezeu îți arată…„și cum” să mergi pe ea! Îmi doresc să realizez lucruri frumoase în viață, să fiu mai bun, și profesional și uman, dar mai ales să las în urma mea ceva! Soția mea are o expresie pe care o folosesc de câte ori pot…„mai bine să zică lumea…Ce bine că a venit!, decât să zică…Iarăși a venit?”. Ioan LIUȚ – la „bucfari”, iar pentru prieteni și pentru (tele)spectatori…DAN LIUȚ. AM DZÂS!!!
P.S.
Am folosit la fiecare final de răspuns expresia AM DZÂS!!! pentru că am descoperit, relativ repede, zic eu, faptul că a dispărut din „peisajul” satului românesc…Dubașul! Adică cel care îndeplinea rolul de mass-media actual, cel care era liantul între țărani și administrația publică locală. Am făcut rost de o tobă, am învățat ceea ce trebuie să facă un dubaș, și iată-mă și io…dubaș. De aici în colo, totul este…poveste!
Povestea lui Dan LIUȚ! AM DZÂS!!!
– Dragă Dan îți doresc să ai parte de bucurii și sunt convins că vei continua pe acest drum, de multe ori, călcând pe jar încins, însă de tine deja bătătorit și că vei ajunge acolo unde îți dorești și de fapt îți este locul !
