Incendiarul spectacol electronic Schizophonia
#5 – Micleușanu M. sound performance va avea loc, în 26 septembrie, de la ora
20.00, la Casa Artelor, strada Pacha nr. 8 Timișoara.
Invitatul sesiunii a V-a Schizophonia este Mitoș Micleușanu cu proiectul
„Angstwurm”, care are la bază un setup hibrid: sinteză modulară + procesarea
granulară a ”emisiilor” unui obiect sonor, precum și a unor elemente vocale.
Micleuşanu Mitoş ar putea fi cel mai cameleonic artist interdisciplinar pe care
l-ai văzut până acum. Înarmat cu o voință de fier, Mitoș respinge hotărât orice
încercare de brand-uire definitivă atât în privința sa, ca artist, cât și
asupra demersurilor sale artistice.
În timp, a reușit să încalce toate
dictonurile demotivaționale care ne spun că în viață nu le putem face pe toate și
care ne poftesc forțat să ocupăm un loc într-o cutie proverbială, de dragul
categorizării, al etichetării și a altor aberații social constructiviste.
Primele încercări în zona muzicii electronice le face în perioada 1998-2000 cu
proiectul „Diafragma”, iar din 2002-2008, concentrându-se mai mult pe
experiment, cu proiectul „Pneumaton”.
În prezent, proiectele sale electronice
sunt semnate ca „Micleusanu M.” sau „CPU99”, iar zonele explorate se afla la
confluența dintre sinteza modulară și granulară a sunetului, la interferența
dintre ambient, post-industrial și electroacoustic.
Multe dintre lucrările sale pornesc de la field-recording sau de la ”preparate”
obținute prin intermediul unor obiecte personalizate de artist în scop muzical.
„Una din preocupările mele de bază, este sondarea unui „substratum” sonor,
generator de stări și percepții, pornind de la tratarea sunetului ca „pastă” cu
potențial de modelare. Sunetul facilitează, pe de-o parte, „inducția”
senzorială și conectarea la un substratum fluctuant, arhaic, cu care avem un
contact de adâncime din ce în ce mai slab -se arată în caietul de prezentare.
Dinamica deja inerțială care ne transformă într-un soi de „bio-mecanisme” schizoid-paranoide, ridică tot mai multe întrebări legate de libertate și etică, fiindcă substratumul haotic din care venim, paradoxal, ne pare tot mai tulburător sau amenințător.
Reacțiile paranoide la acest substratum dezvăluie o ruptură, iar asta duce la o cibernetizare progresivă a percepțiilor. În altă ordine de idei, asta poate explica și relațiile tot mai deficitare sau disfuncționale cu mediul natural, pragmatismul consumerist care marginalizează tot mai mult sfera magică, mistică sau arhetipală”.
