”Scrisoare către dragul nostru public timișorean
Onorat auditoriu,
Noi suntem câțiva dintre artiștii pe care îi ascultați și urmăriți în fiecare vineri, dar și la desele concerte organizate extra stagiune. Formarea noastră ca muzicieni a început de când aveam 6 ani. Copilăria noastră nu a fost ca și a unui om obișnuit, și e total diferită de copilăria muzicanților sau amatorilor, deveniți peste noapte muzicieni. Am studiat, fiecare dintre noi, în clasele primare câte o oră, două, trei, am dat examene la fiecare sfârșit de semestru sau trimestru de an școlar, la mai multe materii. Am stat în școală de multe ori de dimineața până seara ca să prindem și câte o sală de studiu, alte ori doar ca să terminăm și noi orele (aveam pe săptămână, în medie cam cu 12/15 ore mai mult decât un copil obișnuit). Am fost de multe ori batjocoriți pe stradă, mergând cu instrumentele și ghiozdanele în spate, sau certați în tramvaie că ocupam prea mult loc… am fost certați și noi și părinții noștri când studiam, de vecinii din bloc, pentru că deseori studiam mai mult de 4 ore pe zi. Am învățat ce e munca și perseverența de mici copii și știm tot de atunci cum e să îți răpească cineva vreun drept, pentru că dreptul nostru la joacă era răpit de orele de studiu. Însă toate acestea le-am sacrificat, de dragul muzicii și de dragul instrumentului ce ne-a fost așezat în mâini. Am crescut, și am visat la o pâine câștigată cinstit, muncită, doar muncim pentru ea de la 6 ani. Prin concurs am intrat și la Facultatea de Muzică, și în Filarmonică. Și în fiecare vineri vă prezentăm câte un program nou, studiat, muncit, învățat. Da, cântăm de drag, dar până să cântăm vineri seara, muncim. Ne tratăm bolile profesionale pe banii noștri. De multe ori cântăm cu dureri de spate sau dureri de mâini, fără să spunem nimănui. Dar nu ne plângem de nimic din toate astea, căci fac parte din munca noastră.
Ne simțim însă datori să vă spunem vouă, celor care plătiți ca să ne ascultați vineri de vineri, concert de concert, că sunteți mințiți și vi se oferă mult prea putin. Problemele pe care le vedeți acum că ne-au umplut paharul, au început atunci când ne-am săturat să ni se ceară să cântăm sub standardul pe care orice muzician și-l auto-impune, sub calitatea muzicii pe care am învățat să o facem. Administrația Filarmonicii a lucrat în așa fel încât, pe scenă, în loc să se prezinte dirijori și soliști de renume, alături de care să ne bucurăm încântându-vă, au venit soliști și dirijori cu renume și caracter îndoielnic. Am început să ne exprimăm nemulțumirile. Și treptat am început să descoperim minciunile cu care eram mințiți și cu care sunteți în continuare mințiți și voi. Credeți că ar fi în grevă, familii de muzicieni care își hrănesc copiii din salariul mic pe care îl au? Credeți că am mai face grevă dacă salariile noastre ar fi așa cum afirmă primarul și directorul nostru? Au fost colegi care au primit salariu de 600 lei. Avem acum colegi care iau salariu de 1700, 1500 lei, după atâția ani de studiu. Nu sunteți bine informați daca dați crezare celor ce spun că lucrăm puțin. Avem patru ore alocate pentru repetiții pe zi dar avem nevoie și de ore de studiu individual, care uneori ne ia mai mult de patru ore. Pentru că studiul individual nu presupune doar studiul efectiv la instrument, ci și analizarea și documentarea a ceea ce facem. De ce ne acuzați că mergem la ciubucuri? Se poate plăti o chirie sau o rată la bancă și reparații la instrumente sau achiziționarea de accesorii din banii noștri (pentru că Filarmonica afirmă că sunt prea scumpe) din 1700 lei și să mai avem și un trai decent? Credeți că familiile de muzicieni cu copii au intrat în grevă inconștienți? Sunt printre noi familii cărora li se va tăia salariul pentru că au intrat în grevă. Cât îi vor ține așa cei responsabili de soluționarea acestui conflict? Știți de câte ori am cântat ca să primim “fonduri pentru cumpărarea scaunelor de scenă”… Și cu toate acestea cântăm și acum pe scaune de birou? Știți câți cântăm pe instrumentele personale? Știți câți dintre noi fac pe banii lor cursuri de perfecționare sau achiziționează accesorii necesare bunei funcționări a instrumentului din salariul “mare” pe care îl avem? Aveți vreo idee cât costă aceste instrumente și accesorii? Știți ce salariu are directorul nostru în timp ce noi ne chinuim așa? Sau în timp ce susține că nu poate plăti onorarii unor soliști sau dirijori de bună calitate? Știți că încă există dictatură în România de astăzi?
Credeți că vrem să chiulim pe banii voștri? Nu, domnilor și doamnelor, ci cei care vă fură sunt aceiași care ne fură și pe noi. Vrem să muncim, dar nu în zadar. Vrem să lăsăm ceva în urmă. Vrem respect, câștigat prin concerte de calitate, nu ciubucuri de stradă… Acelea le fac și amatorii. Vrem să-i cântăm pe Liszt, Prokofiev, Bach, Brahms, Enescu și Mozart și vrem să le facem dreptate. Să le interpretăm operele încadrate bine în curentul și în perioada în care au fost compuse. Vrem să vă oferim ceva mai bun. Dați-ne o șansă să o facem.
Da, facem grevă! Nu mai permitem să ni se impună să cântăm cu dirijori și soliști de proastă calitate, programe de proastă calitate, din care nu pot să rezulte decât concerte de aceeași proastă calitate. Refuzăm să mai fim tratați ca înainte de Revoluție, vremuri pe care unii din noi nu le-au prins, dar le-au “trăit” din plin, aici la Filarmonică. Nu mai dorim tratament discreționar ș învrăjbire. Luptăm pentru descrierea clară a drepturilor dar și obligațiilor noastre ca angajați, pe care suntem gata să le îndeplinim. Vrem să muncim cinstit și vrem să fim respectați de angajator și de voi, publicul nostru. Cerem doar ca relația angajator-angajat să fie clară, transparentă și legală. Vă mulțumim tuturor care sunteți alături de noi și ne susțineți.
Cu respect, o parte din artiștii Filarmonicii “Banatul” din Timișoara”
