Peste 920 de mii de români îşi sărbătoresc onomatica. Astăzi, de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe toţi românii care poartă numele de Gheorghe, Gheorgiţă, George, Georgeta şi alte derivate îşi sărbătoresc ziua de nume.
Potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor, citate de site-ul rtv.net, peste 700 de mii dintre sărbătoriţi sunt bărbaţi. Majoritatea celor care îl au ca patron spiritual pe Sfântul Mare Mucenic poartă numele de Gheorghe şi aproximativ 150 de mii dintre aceştia se numesc Gheorghiţă, George sau Ghiţă. Din totalul româncelor, puţin peste 130 de mii poartă numele de Georgeta, iar aproximativ 40 de mii au numele de Gheorghiţa sau Geta.
Născut în Capadocia într-o familie creştină, după ce a rămas orfan de tată, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a mutat cu mama sa în Palestina. În timpul împăratului Diocleţian (284-305), s-a înrolat în armata romană şi s-a făcut în scurtă vreme renumit pentru forţa, priceperea şi vitejia lui în luptă, astfel încât a fost ridicat la rang de ofiţer în armata imperială. În anul 303, Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări, torturi şi crime, toate sub lozinca imperială "nomen christianorum deleto" (numele creştinilor să fie şters).
Aflat în preajma împăratului şi văzând cruzimea de care erau în stare persecutorii, Sfântul Gheorghe a mers de bunăvoie în faţa lui Diocleţian mărturisindu-şi credinţa în Hristos. Uimit de curajul soldatului său, acesta l-a trimis la închisoare. A fost supus unor torturi groaznice, fiind "trecut prin toate vămile muceniciei", cum se spune în relatarea martiriului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
El a dovedit însă un curaj şi o bărbăţie nemăsurată, păstrându-şi neclintită mărturisirea. Printre cei care au asistat la groaznicele torturi şi care, convinşi că tăria şi curajul Sfântului ţin de o putere nefirească, s-au convertit la creştinism se numără şi soţia lui Diocleţian, Alexandra, care a suferit curând după aceea martiriul. Neizbutind să-l despartă prin chinuri de Hristos, Diocleţian l-a condamnat la moarte prin decapitare, sentinţa fiind executată la 23 aprilie 303.
