Scandalul arestarii abuzive, asa cum s-a dovedit in Justitie, a lui Sorin Ovidiu Vantu ne obliga la o trecere in revista a performantelor si contraperformantelor inregistrate de Justitie. Pentru ca, pana la urma, daca performantele au o pondere mai mare decat contraperformantele, putem vorbi despre o Justitie buna. Si invers. In ce situatie se afla Romania, din perspectiva modului in care Justitia il ajuta pe cetatean?
Este limpede ca avem cateva categorii de reprezentanti ai Justitiei care sunt din ce in ce mai distincte. Aceasta analiza se refera exclusiv la cauzele penale. Justitia romana, atat timp cat functioneaza dupa Codul penal si dupa actualul Cod de procedura penala, prevede mult prea multe fapte care constituie infractiuni. Viitorul Cod penal si viitorul Cod de procedura penala reduc, insa nu intr-o masura suficienta, numarul acestora. Si garanteaza mai mult, dar nu intr-o masura suficienta, drepturile si liberatile cetatenilor. Pana una alta, reglementarile in vigoare permit prea multe interpretari. Si prea multe abuzuri.
Ei bine, din aceasta perspectiva, exista pe de-o parte judecatorii, despre care in general putem spune ca sunt magistrati, si procurorii care, atat timp cat ierarhic si financiar sunt la discretia Presedintelui Romaniei, primului ministru si ministrului Justitiei, deci ai unor reprezentanti ai Executivului, care mai sunt si importanti oameni politici, nu pot fi definiti drept magistrati. In cea mai buna situatie, ei sunt, pur si simplu, avocati ai statului. Care se impart in mai multe categorii. Cei mai multi sunt avocati onesti ai statului. Nu raspund la comanda unor mafii locale sau centrale, a unor grupuri de interse nelegitime, refuza sa raspunda unor comenzi pe cale ierarhica, care pana la urma vin dinspre Executiv si refuza sa devina procurori politici, adica sa faca jocurile murdare ale partidului la putere. Dar sunt si procurori care au transformat aceasta frumoasa meserie de aparare a legii intr-o abjectie. Acestia si numai acestia fac titlul unor subiecte de presa. Ori a unor scandaluri publice. Mai exista inca doua categorii de judecatori si procurori. Cele doua categorii se disting prin filozofii diferite, referitoare la cea mai de pret valoare pe care democratia o apara. Este vorba de libertate. Unii judecatori si procurori, mai putini, indiferent de varsta si de experienta lor, sunt tributari ai unor practici ale statului de mana forte. Sub pretextul apararii libertatilor colective, ei minimalizeaza importanta libertatii individuale. Si dispun mult prea usor lipsirea de libertate a unor oameni. Argumentand prin exacerbarea termenului de “pericol social”. Acesti procurori si judecatori sunt comozi si, in general, mai slab pregatiti profesional. De aceea, ei au imbratisat principiul de tip totalitar, mai intai arestezi si apoi cercetezi si obtii dovezi. Cei mai multi judecatori si procurori incep sa inteleaga ca lipsirea de libertate a unei persoane este o masura exceptionala si nu o regula.
Sunt de acum mii de situatii, in Romania, in care procurorii aresteaza, incalcand procedurile, si judecatorii elibereaza. In respect fata de proceduri. Dintre acestea, cam 10 cazuri sunt celebre. Acest raport demonstreaza ca Justitia are resurse de a se insanatosi. Si de a-si afirma independenta. Si demnitatea.
