Prof. univ. dr. Lucian Petrescu – medic primar medicină internă și cardiologie, timp de 41 de ani, pensionat de la Institutul de Boli Cardivasculare Timișoara – a publicat o emoționantă scrisoare, pentru a-și arăta solidaritatea cu bunul său coleg, prof. univ. dr. Maran Gașpar, cu care este prieten de 44 ani și au lucrat împreună inclusiv la deschiderea Institutului de Boli Cardiovasculare Timișoara.
“Sunt medic primar cardiolog, profesor universitar, pensionat după 41 de ani de activitate în clinică de cardiologie. Sunt prieten de cel puțin 44 de ani cu profesorul dr. Marian Gașpar, am lucrat alături de el, de la prima tentativă de deschidere a unei clinici de chirurgie cardio-vasculară, apoi de la înființarea Institutului de Boli Cardio-vasculare din Timișoara ; eram o mână de oameni, naivi și plini doar de speranțe, că de lucruri mai concrete nu putea fi vorba. Ne-am specializat împreună, la Nice, am trecut prin locuri medicale comune sau separate, la Dusseldorf, Innsbruck, Budapesta, Viena, Buenos Aires, el a plecat apoi și în alte locuri și continente, clinici cu renume și performanță, dincolo de orice dificultăți și privațiuni, doar cu gândul la locul în care să se întoarcă, acasă, să poată face tot ce se știe azi mai bine pentru oamenii țării lui.
Ne-am simțit tot timpul împreună, și când era plecat, pentru că împărtășeam aceleași idealuri și greutăți. A fost tot timpul ca o luptă în tranșee, un război perpetuu, greu de digerat asta pentru generații actuale, pentru cei străini de toată istoria asta. Cine stă azi s-o privească, s-o înțeleagă. A fost un sacrificiu, da, toți detractorii n-au decât să protesteze! Cât efort, emoție, de destule ori dezamăgire și reproș, tristețe și durere, oboseală și frustrare, dar mereu tenacitate, zile și nopți de trudă, nesomn și disponibilitate fără rezerve. Bunătate și amabilitate, înțelegere și compasiune pentru suferință, nedumerire și chin al omului bolnav. Cine să înțeleagă asta? Privitorii de pe margine? “Realiștii” virtuali, plini de idei împrumutate de pe facebook, dar și de invective neaoșe? Amatorii de senzații tari din reportaje scrise de semianalfabeți care construiesc “viitorul luminos al națiunii”? Națiune care-și permite să țină după gratii asemenea oameni, apreciați în toate mediile academice și profesionale medicale din Europa și America de Nord, oameni care au redat viață și speranță pentru mii de suferinzi, în atâția ani de muncă; am citit protestele marilor profesioniști – chirurgi cardiaci – care au auzit cum profesorul Gașpar e tratat ca un criminal periculos pentru societate, ținut după gratii mai mult de 30 de zile înainte de orice proces. Și pentru ce?
Pentru ce zgomotul infernal din televiziuni, presă, de pe Internet, pentru “Marele Corupt al Națiunii”, profesorul Gașpar? Mi-ar fi rușine, se minte și se fură ca în codru în țara asta, de când mă știu eu, de 66 de ani, în comunism ca și în postcomunism (că ăsta e sistemul pe care-l parcurgem noi, “tranziție după tranziție”, la nesfârșit), nimic nu s-a schimbat în esența, corupția din sistemul politic, sistemul social, școala, sistemul (lipsa de sistem) medical. Nimic. Vorbe goale, justiție la comandă, cultură de consum, patriotism de tinichea. Nimic.
Da, uneori regreți, și sunt sigur că și Marian o face, că ai rămas să muncești onest și mult mai greu decât își imaginează chibiții atotștiutori, și n-ai dat curs atâtor oferte din locuri civilizate, în care munca e răsplătită în primul rând cu onoare, abia apoi cu bani. Aici n-a fost niciodată așa, munca – cantitatea și calitatea ei – n-a contat niciodată, doar vocea cea mai ridicată, nesimțirea și tupeul fără limite, martor sunt, repet, de 66 de ani. Rămân, așadar, numai regrete. Atât”, scrie profesor dr. Lucian Petrescu – medic primar medicină internă și cardiologie.
