Acasă Eveniment Sorin Pescariu: “Marea mea promisiune – reabilitarea morală: să putem să...

Sorin Pescariu: “Marea mea promisiune – reabilitarea morală: să putem să ne privim în ochi unii pe alții”

508
DISTRIBUIȚI

Cea mai imprevizibilă luptă pentru fotoliul de rector are loc pe 27 februarie, la Medicina din Timişoara

Primele alegeri în epoca postrevoluție, cu mai mulți candidați pentru funcţia de rector din universităţile timişorene, au loc pe 27 februarie, la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara. Lupta se dă între histologul Marius Raica, prorector la UMF, Dorel Săndesc, şeful Clinicii de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean Timişoara şi Sorin Pescariu, şeful Clinicii de Cardiologie de la Institutul de Cardiologie din Timişoara.
ZIUA de Vest vă prezintă un interviu cu cel mai nonconformist candidat, cardiologul Sorin Pescariu. Omul care crede cu tărie în reabilitarea morală a instituției din care face parte. Sorin Pescariu îi roagă pe dascălii care dau o notă de trecere la examen în schimbul banilor să nu îl voteze.

Când aţi decis să candidaţi pentru funcţia de rector, v-aţi făcut o echipă? Aveţi oameni care să vă sprijine necondiţionat şi pe votul cărora să mizaţi?

(Zâmbeşte larg) Echipa mea… echipa mea, pot să vă spun că o văd formată din toţi colegii. Iar pentru echipa de conducere sunt foarte liniștit, pentru că există numeroși colegi cu aptitudini manageriale excepționale. Ar fi, totuşi, nevoie să definesc termenul de coleg. Eu îi consider colegi pe toţi cei din jurul meu care nu sunt corupţi. În fapt, trebuie să recunosc că acesta a fost motivul principal pentru care m-am decis să candidez: am întâlnit prea mulți studenți care mi-au povestit cu groază și înfricoșare, dar și cu dezamăgire, despre condiționarea materială a examenelor. Pe de altă parte, aș dori să subliniez un fapt esențial care scapă multora: rectorul, conform noii legi, nu mai are puterile de altădată. El conduce Consiliul de Administrație și este obligat să aplice hotărârile Senatului, al cărui președinte nu mai este, ca în trecut! Senatul controlează activitatea rectorului, a prorectorilor și a întregului consiliu de administrație! De aceea, în opinia mea, alegerile pentru Senat ar fi trebuit să  fie cele mai importante și mediatizate alegeri din universitate! Din păcate,  modul în care a fost ales actualul Senat, în cadrul universității noastre,  deși pe legea nouă, dar după vechile metode, este extrem de  relevant pentru modul în care concep unii să aplice legea. S-a impus un regulament de alegeri care a dus la situația de vot ”omul și locul”, în majoritatea departamentelor, astfel că votul ulterior, general și secret, singurul prevăzut de lege pentru desemnarea membrilor Senatului, a fost, cu excepțiile notabile și de apreciat, o formalitate sau, spus pe șleau, manipulat în prealabil.

Ce înţelegeţi prin  reabilitarea morală?

Scoaterea din mediul academic a celor care condiţionează examenele. A celor care fac promovări în schimbul banilor. Cei pentru care meritele studenţilor sau ale cadrelor tinere nu înseamnă aproape nimic. Reabilitare morală mai înseamnă dispariția fricii de a denunța astfel de fapte, greu de dovedit, din nefericire. Curajul de a spune tot ce gândești, de a ține tot timpul capul sus. Dispariția intrigilor de culise. Relații sincere, transparente, în folosul comunității universitare. Să putem ”să ne privim în ochi unii pe alții”, după cum spunea marele disident A.I. Șoljenițîn.
De regulă, înaintea unor astfel de alegeri, candidaţii promit funcţii în stânga şi în dreapta, dacă vor ajunge rectori.  Dumneavoastră cum aţi procedat?
Mă faceţi să râd. Cum pot eu să promit funcţii şi avantaje doar câtorva colegi, când eu doresc să fiu rectorul tuturor? La acest capitol, mesajul meu e foarte clar și simplu: cine crede că putem păstra cele bune și schimba cele rele, bazându-ne pe noua Lege a Educației, să vină alături de mine! Îi aștept  pe toți colegii, care muncesc  zi de zi alături de studenți, alături de bolnavi și care doresc să se implice în reconstrucția universității, începând cu cea morală, Pe toți, fără nici o preferință, singura mea dorință fiind viitorul mai bun al universității!

Cum aţi decis să vă faceţi imagine? Să deveniţi cunoscut pentru electori.

Ce ar trebui să fac să devin cunoscut? (Pare uşor iritat). Să mă ”îngraș în ziua de Crăciun”?  Mi se pare în neconcordanță cu spiritul academic o campanie agresivă de promovare. Dacă până acum nu am ajuns să fiu  cunoscut şi apreciat, ar fi culmea să încep a mă lăuda și a-i pune pe alții să mă laude acum, în așa-zisa campanie electorală. Sau să merg la fiecare clinică, să răpesc din timpul colegilor, pentru a le face promisiuni. Nu procedez așa din prea mult respect față de colegii mei, rog să fiu bine înțeles! Care sunt cu toții intelectuali! Nu sunt politician în campanie electorală. Proiectul managerial sper să fie publicat pe site-ul universității, sper să fie și o dezbatere în fața colegilor, între candidați, la care să participe toți membrii universității noastre! Pe de altă parte, ideile de bază ale viziunii mele le-am mai expus în diferite luări de cuvânt în mass-media, dar și în luările de poziție, în opoziție cu fosta conducere, de multe ori, la ședințele fostului Senat.

Să înţeleg că nu puteţi promite chiar nimic?

Ba da, promit să realizez propunerile închegate în proiectul managerial. Dar una este așa-zisul proiect managerial personal și alta va fi planul strategic de dezvoltare instituțională, care trebuie dezbătut la nivelul departamentelor, al facultăților și apoi în Senat, care îl va și aproba. Promit aplicarea noii Legi a Educației, care permite o descentralizare reală! În viziunea mea, rolul rectorului trebuie să scadă și trebuie să crească rolul departamentelor și facultăților! Doresc o descentralizare reală, legală și responsabilă! Promit păstrarea lucrurilor bune din universitatea noastră, care evident că sunt majoritare. Promit să lupt pentru modificarea modului de aplicare a Legii Educației, acolo unde consider că este discutabil. Mă refer aici, în primul rând, la criteriile de promovare, foarte dure, nepotrivite pentru contextul  românesc actual. Dar cea mai mare promisiune pe care o fac este că voi încerca abolirea corupției din UMF, evident, alături de toți colegii care doresc acest  lucru, esențial pentru sănătatea mediului universitar.

De cine sunteţi sprijinit? Aveţi în spate un partid?

În acest moment, vă spun sincer: nu sunt sprijinit de nici un partid. Nici nu am cerut vreun ajutor de acest gen. Promit, însă, să mă las sprijinit de către orice partid ce va încerca să ajute universitatea noastră, mai presus de interesele de partid.

Aveţi un plan managerial destul de stufos. Aveţi nouă propuneri pentru UMF, detaliate până la amănunte insignifiante, pentru unii. Pe scurt, ce vreţi să faceţi la UMF, dacă ajungeţi rector?

Proiectul meu managerial nu este unul bombastic! Aș păstra toate cele bune, care sunt foarte multe, și aș încerca o reorganizare mai directă, mai pragmatică,  descentralizată total, vis-a-vis de obligații și răspunderi, în baza noii Legi a Educației, a activității didactice și științifice. În același timp, câteva proiecte de investiții care să îmbunătățescă condițiile de viață și studiu ale studenților și membrilor universității: regândirea tuturor spațiilor de predare și cercetare, prin aducerea lor la parametrii secolului XXI, departamente cu spațiu, aparat logistic, personal adecvat, recompensă, inclusiv materială și substanțială pentru autorii articolelor de impact, cămine cu camere individuale, inițial pentru studenții de elită și ulterior pentru toți studenții, o sală de sport și o piscină pe locul actual al terenului de sport, reamenajarea curților de la Medicină I și II, amenajarea de spații de parcare prin colaborare cu primăria, redeschiderea intrării principale (cu o mare semnificație simbolică, în opinia mea), seri culturale lunare, zile sportive la fiecare sfârșit de săptămână și, de ce nu, o vilă de recreere și creație în zona Banatului Montan, pentru personalul didactic și administrativ.

UMF – universitate de sine stătătoare sau parte dintr-o universitate metropolitană?

Dacă voi fi ales rector, voi organiza, în momentul în care toate universitățile timișorene își dau acordul,  un referendum general, cu vot secret, vizavi de acest proiect al universităţii metropolitane. Acesta va avea loc doar după o dezbatere faţă în faţă cu toţi colegii. Personal, cred că acesta este viitorul. O singură universitate în Timișoara înseamnă, în viziunea mea,  o forță imensă, care trebuie să se bazeze pe o descentralizare reală, în care rolul fiecărei facultăți să fie esențial! Nu uitați că în lume statele cele mai puternice sunt cele federale!

La UMF au fost mereu jocuri de culise şi suspiciuni. Credeţi că puteţi scăpa aşa uşor de ele?

De boala manevrelor în culise nu vom scăpa ușor. Dar, ştiţi cine manevrează și a manevrat, vreme de 20 de ani, în culise la UMF? Au fost doar cei ce nu și-au făcut în fapt munca pentru care au fost plătiţi. Cei ce nu au lucrat cu studenţii, nu au tratat bolnavi, nu și-au pierdut zile și nopți în laboratoare. Aceştia nu au fost stresaţi niciodată de evoluţia bolnavilor, de scrierea unui articol sau a unui tratat, ci doar de diferenţele de fus orar în timpul nenumăratelor excursii turistico-medicale. Putem, însă, scăpa cu eleganță de intriganți și impostori. Chiar dacă ne-au condus atâta vreme, cred şi trăiesc cu speranţa că sunt încă puţini. Prin lege şi eleganţă academică putem reconstitui o viaţă universitară normală.

Care au fost cele mai mari satisfacții profesionale pe care le-ați avut în carieră?
   
Faptul că în cadrul laboratorului de electrofiziologie și dispozitive cardiace implantabile din cadrul IBCV Timișoara reușim, alături de colectivul pe care îl coordonez, să efectuăm toată gama de proceduri diagnostice și terapeutice care se efectuează în lume, spre marele beneficiu al pacienților români. Majoritatea au fost introduse în România pentru prima oară la Timișoara. Faptul ca în urmă cu mai mulți ani am reușit să scriu căteva cărți, în domenii noi ale cardiologiei, la acea vreme, care au fost foarte bine primite de tinerii medici români. Faptul că, ori de câte ori mi s-a dat prilejul,  am muncit alături de studenți și rezidenți cu pasiune și  mulți nu m-au uitat. Majoritatea dintre ei au o carieră profesională foarte frumoasă și asta este cea mai mare bucurie pentru mine.

La finalul acestui interviu, ce le spuneți colegilor din UMF?

Că trebuie să înțeleagă că cel mai important fapt este că pot vota cu toții, fără teamă, pentru prima oară după 20 de ani! Și că indiferent cine câștigă alegerile, marele câștig al universității noastre ar fi dacă fiecare ar vota după cum îi dictează conștiința proprie de intelectual, nu după cum este sfătuit de către cei care au tot manipulat alegerile vreme de 20 de ani!

 

Comentarii

comentarii