Acasă Actualitate ”Stop jocurilor rechinilor imobiliari cu patrimoniul public al Timișoarei”

”Stop jocurilor rechinilor imobiliari cu patrimoniul public al Timișoarei”

1471
DISTRIBUIȚI

Interviu cu Ilie Sîrbu, fondatorul Asociației Salvați Patrimoniul Timișoarei și candidat independent la Primăria Timișoara

Ilie-Vasile Sîrbu, fondatorul Asociației Salvați Patrimoniul Timișoarei, s-a decis să candideze ca independent la Primăria Timișoara, lucru anunțat oficial pe 24 august. Între timp, Alianța Unității Românilor a anunțat că îl va susține. Acum, acesta a dat mai multe detalii despre această intenție a sa de a ajunge primar, într-un interviu pentru Ziua de Vest.

Acesta este hotărât, printre altele, să urgenteze realizarea PUG-ului Timișoarei, să spună stop jocurilor rechinilor imobiliari cu patrimoniul public al Timișoarei, să modernizeze Coltermul și să reabiliteze clădirile istorice. Interviul integral cu candidatul:

ZdV: De ce doriți să candidați?

IVS: Mi-am asumat această candidatură pentru că, de 6 ani, de când suntem în domeniu, am observat că este foarte greu de făcut ceva din exterior. Totul depinde de mâna celor care sunt în Consiliul Local. Acesta este motivul pentru care mi-am asumat această candidatură, să putem face ceva din interior, acolo lucrăm cu informații la prima mână. Am avea timpul și disponibilitatea să rezolvăm orice anomalie, pornind de la o idee, până la momentul votului.

Aveți o idee clară despre ce merge rău și se poate schimba în Primăria Timișoara?

Da, în primul rând voi încerca, ținând cont că sunt independent, să văd dacă am și abilități diplomatice, asta dacă intru în consiliu. Dacă voi fi primar, lucrurile vor fi mult mai ușoare. Să se respecte legea, asta dorim! Orice proiect de consiliu local trebuie să își facă pașii necesari, cum prevede legea. Asta e primul și primul lucru pe care vrem să îl facem.

În exteriorul primăriei, în oraș, ce schimbări, ce obiective ar avea prioritate?

O prioritate principală a mea și a celor pe care eu îi reprezint este urgentarea realizării planului urbanistic general al municipiului Timișoara. Noi, din nefericire, funcționăm după un plan total depășit, care este prelungit, aș putea spune, la nesfârșit, pentru că, noi bănuim, sunt interese mari în acest sens ale celor care au pus ochii pe diverse terenuri ale Timișoarei și diverse clădiri, mă refer aici în principal la patrimoniul cultural-industrial al Timișoarei. Am pierdut o grămadă de astfel de obiective. Noi vom face cât putem să le păstrăm așa cum sunt, să extindem raza de protecție, pentru a-i limita pe acești posibili profitori.

Știți și cum ați putea limita posibilitățile acestora?

Prin regulamentul urbanistic care o să vină împreună cu planul urbanistic general. Acolo o să precizeze clar care sunt limitele de înălțime sau materialele care vor fi folosite. Noi vom încerca să evităm, pe cât posibil, sticla și oțelul. S-a dovedit chiar și în Occident că sunt limitate ca perioadă de timp. După maximum 20-25 de ani, își pierd din structură, să zic așa, și sunt necesare demolări.

Vă așteptați să aveți sprijin din partea altor partide?

Absolut, fără sprijinul lor nu putem face nimic. Avem și posibilitatea, dacă observăm reaua credință a celorlalți consilieri, sau a Consiliului Local, în cazul în care voi fi primar, atunci există modalități în care se poate ajunge până la dizolvarea Consiliului Local.

Până acum, s-au arătat partidele interesate de o colaborare?

Deocamdată, am primit sprijinul unui singur partid: Alianța Unității Românilor. Este singurul care și-a manifestat susținerea pentru aceste alegeri. Ei au candidați doar la Consiliul Local, pe mine mă sprijină la primar.

Ce așteptări concrete aveți de la aceste alegeri?

Eu nu pot să fac altceva decât să îmi prezint un proiect electoral. L-am prezentat deja publicului: am venit cu lucruri clare, coerente, chiar cu soluții.

Cum au reacționat oamenii până acum?

Până în acest moment, în special în ceea ce privește planul urbanistic general, am rezonat foarte bine cu timișorenii, pentru că timișorenii sunt oameni deștepți și știu că fără un plan urbanistic general, haosul ne mănâncă. O să ne trezim că suntem ca în Strehaia sau alte localități ca aceasta. Știm ce este acolo sau în acea parte din Ardeal unde sunt tot felul de clădiri cu turnulețe. Aici, la Timișoara, poate nu este cazul de turnulețe, ci de „turnulețe” de sticlă, tot pe acolo.

Alte obiective urgente? Spuneați într-o conferință de presă și aveți menționat și în programul electoral despre Colterm.

Da, un alt punct al meu în campania electorală este reabilitarea Colterm, companie a municipiului Timișoara. Noi acolo am identificat două soluții. Am lansat și videoclipul legat de Colterm în spațiul virtual, în care noi am prezentat soluții. Una este cea a exploatării apei termale. Chiar putem să transformăm Timișoara într-o stațiune balneară cu o bază sportivă de recuperare, așa cum este în Elveția. Oriunde sapi la mai mult de 1.000 de metri, dai de apă termală, în Timișoara. Avem o singură clinică, undeva pe Loga, și ștrandul termal nu știu dacă folosește apă termală. O stație de apă termală poate să încălzească apa care este trasă din Bega, poate să fie încălzită până pe la 65 de grade, prin trimitere spre punctele termice, iar efortul de încălzire până să ajungă la 50 de grade la cetățean este mult mai mic decât dacă o iei decât din Bega și o încălzești. Într-adevăr, este nevoie de investiții mari, dar problema Coltermului trebuie rezolvată, într-un fel sau altul. O altă soluție este una foarte interesantă. După ce am lansat acest clip, a venit spre noi un consorțiu din Europa, mai exact din Austria, în care sunt 11 universități din Europa, coordonată de Universitatea Tehnică din Viena, care au un proiect foarte interesant, cu o centrală care consumă orice: de la gunoi la oase – avem Comtimul aici, care produce așa ceva –, orice se descompune prin ardere și produce gaz, plastic, cauciuc. Această centrală poate produce, la rândul ei, gaz metan, căldură, hidrogen – ne uităm la viitorul autoturismului, bateriile viitorului cam pe asta se vor baza – și electricitate. Eu mi-am propus, după contactul pe care l-am avut cu acești oameni din Austria, ca Timișoara să devină independentă energetic. Sprijinim, prin acest demers, și compania Aquatim, care are o problemă foarte serioasă cu nămolul care se adună la stația de epurare. Pentru noi, nămolul poate să fie o sursă principală pentru a da căldură timișorenilor.

Parteneriatul cum ar funcționa, dacă ajungeți primar și l-ați putea pune în aplicare?

Se poate face un parteneriat public-privat, între primărie și acest consorțiu, se poate face o societate comercială în care municipiul Timișoara este parte. Ei mi-au propus chiar ca tehnologia să o aducem spre Universitatea Politehnică din Timișoara. Din nefericire, primăria nu a exploatat această resursă de creier pe care o are Timișoara. Nu a făcut studii serioase în ceea ce privește problemele Timișoarei, cu toate că unul dintre primari a fost chiar rectorul acestei instituții. Nu a făcut nimic în acest sens. Noi vrem să aducem această tehnologie să fie studiată în continuare aici. Primăria Timișoara să sprijine și ea, prin ce poate, aceste studii. Vrem ca oameni să înțeleagă că independența energetică îi face liberi.

Alte probleme majore sau care au nevoie de o soluție urgentă?

Da, sunt foarte multe. Una dintre ele, am constatat că este supraaglomerarea unităților de primiri urgențe de la Spitalul Municipal și de la Spitalul Județean. Eu m-am gândit că pe cartiere se pot dezvolta câteva puncte de primiri urgențe pentru a degreva ceea ce se întâmplă în cele două spitale. Să preluăm și să construim nu spitale, ci niște centre de primiri urgențe, în care să preluăm ceea ce nu este atât de grav, să preluăm cazurile mai ușoare, care vin dinspre medicii de familie. Nu sunt expert, dar avem în echipă specialiști. Mai ales în condițiile date, la ora asta este un risc: dacă mergi la UPU, riscurile sunt mari să te îmbolnăvești, să ieși mai bolnav decât atunci când ai mers. Asta este una dintre problemele pe care le-am identificat. Până acum, nimeni nu a ridicat această problemă.

Adică un fel de centre de permanență mai bine dotate, nu?

Absolut, ceea ce avem acum, centrele de permanență sunt o rușine din toate punctele de vedere. Sunt și sunt degeaba, nu interesează pe nimeni, funcționează oricum doar pe timp de noapte. Ceea ce propun e să funcționeze non-stop, așa cum sunt la spital, și să fie arondate Spitalului Municipal, pentru că este subordonat municipiului Timișoara.

Alte probleme urgente?

O altă problemă este cea legată de Spitalul de Oncologie care este pe Calea Torontalului, cunoscut ca „ruina de spital”. În condițiile în care noi nu putem să îl recuperăm – deși a pornit ca o realizare a municipiului Timișoara, este în proprietatea Ministerului Sănătății –, am identificat zece hectare, chiar lângă acel spital, pentru a construi un nou Spital Municipal, de la zero. În condițiile date, fonduri se găsesc și la Uniunea Europeană, vorbim de sute de milioane de euro care sunt disponibili pentru astfel proiecte, sau fonduri de investiții, chiar companii private care au aparatură medicală și pot fi cooptați tot așa ca la Colterm, într-un parteneriat public-privat.

Alte probleme urgente sesizate în programul electoral al dumneavoastră?

Una dintre probleme a cărei rezolvare vreau să o pun în practică este să expropriem Casa Muhle, pe Mihai Viteazu nr. 3. Acolo s-a văzut că proprietarul este de rea-credință, nu își dorește absolut nimic din ceea ce ne dorim noi, o tot ține pe a lui. Primăria a tolerat, executorul judecătoresc a tolerat punerea în aplicare a hotărârii judecătorești. Se pare că sunt tolerate astfel de acțiuni ale unor anumiți cetățeni ai Timișoarei. Astfel, administrația locală actuală face diferența între cetățenii Timișoarei: unii au rang înalt, sunt cocoloșiți din toate punctele de vedere, iar ceilalți sunt executați fără niciun drept de apel, sunt puși la zid, amendați și chiar executați.

În general, un plan pentru clădirile care se degradează, cum este și Casa Muhle, aveți?

Da, avem și așa ceva, tot cu acest consorțiu despre care am vorbit. Acest clădiri istorice se pot reabilita și, printr-un proiect foarte clar, susținut de Primăria Timișoara, propus Direcției Județene pentru Cultură în acest sens, să găsim o soluție. Acest consorțiu trebuie să fie pus în legătură cu fiecare asociație de locatari în parte pentru a se stabili ce se poate ceda în schimbul reabilitării acelei clădiri. De exemplu, cei din acest consorțiu au spus că au lucrat în Polonia – și au lucrat foarte bine, erau și acolo probleme mari – în schimbul podurilor. Și la noi, multe dintre ele sunt nefolosite. Ei vor putea să își dezvolte spații pe care le închiriază sau le vând, problema lor. Vor prelungi și liftul existent – unele clădiri au două, trei etaje – și, astfel, crește și valoarea acestor imobile.

În privința altui proiect dezbătut mai mult, relativ urgent, este cel de Capitală Culturală Europeană. În această privință, acum fiind la primărie înființat acel nou departament, cum vedeți continuarea proiectului?

Noi încercăm să sprijinim acest proiect. Eu și organizația pe care o am în spate am încercat să venim cu o idee care nu a prea fost îmbrățișată. Noi, recent, am descoperit că cel care a compus valsul „Valurile Dunării”, Ioan Ivanovici, este născut în Timișoara, în cartierul Fabric. Noi ne-am propus să dezvoltăm un proiect cultural mare care să se numească „Festivalul Internațional de Muzică Ioan Ivanovici” care să fie condus, din punct de vedere artistic, de stră-strănepotul acestuia, Andrei Ivanovici, profesor la Universitatea din Sankt Petersburg. Este un profesor de pian, un pianist mare din această lume. Vrem ca acest festival să se desfășoare odată la doi ani, practic, pe parcursul întregii veri. Să pornească de la Timișoara, Galați – locul unde el a dezvoltat și compus –, Novi Sad – care este partener cu Timișoara –, Bratislava și Viena. Poate cu Bratislava mai puțin, dar cu Viena suntem în tratative mai avansate în acest sens, pornite și de noi, dar susținute din punct de vedere artistic de Andrei Ivanovici, el fiind membru al marii societăți muzicale „Mozart”, are relații în acest sens, și sprijinul este ca și garantat din partea municipalității din Viena. Noi suntem în relații foarte strânse cu Primăria Sectorului Josefstadt din Viena. Acesta un proiect pe care noi am vrea să îl dezvoltăm și care să continue și după 2023, din câte am înțeles, asta ar fi ținta departamentului nou-înființat în Primărie și acesta ar fi noul an în care să se desfășoare acest proiect mare, european, de Timișoara – Capitală Culturală Europeană. Noi credem că, printr-un astfel de proiect, o să prinde greutate în Timișoara. Ar mai fi și Fabric Blues, un festival pe care să îl organizăm în Piața Traian.

Despre infrastructura culturală ce părere aveți?

Ne-am gândit și la acest lucru, pentru că Timișoara nu are săli, sub nicio formă, care să fie compatibile cu astfel de evenimente, mai puțin Opera, care este suprasolicitată, și Sala Capitol a Filarmonicii Banatul din Timișoara. Noi ne-am gândit, am pus ochii – nu vreau să dau nume să explodeze prețurile – pe câteva clădiri din Timișoara care se pretează a fi transformate în săli de spectacole, sunt centrale multe dintre ele, și, în acest sens, ne-am gândit și la exproprierea acestora în interes public al municipiului Timișoara. Să dezvoltăm un astfel de proiect nu ar fi sumele foarte mari, dar reconversia costă, dar chiar am vrea ca aceste săli să fie cu tehnologia secolului XXI, să poată fi configurate pentru orice fel de eveniment gândit de noi. O altă chestiune ar fi acel spațiu de spectacole din Parcul Rozelor. Trebuie neapărat să fie adus la secolul XXI, din toate punctele de vedere, chiar cu un sistem de acoperire pentru spectatori, astfel încât, în caz de vreme nefavorabilă, spectatorii să fie feriți și spectacolul să meargă mai departe, indiferent de condițiile meteo.

Dacă tot ați adus în discuție Parcul Rozelor, pentru celelalte parcuri și spațiile verzi ce planuri aveți?

Și aici, noi dorim să punem în aplicare o hotărâre a instanței, să facem cadastru verde. Asociația Arhitecților Peisagiști Filiala Timișoara a câștigat un proces cu primăria, dar punerea în aplicare a acestei hotărâri judecătorești este tergiversată, la fel ca la Casa Muhle. Să punem în practică registrul verde, să știm exact care sunt spațiile verzi. În acest moment, foarte multe spații despre care noi știm că sunt parcuri sunt, de fapt, doar terenuri și te poți trezi, în orice moment, ca cineva să vină cu o idee să construiască nu știu ce acolo. Vrem să dezvoltăm noi parcuri, chiar și cele identificate de actuala administrație, să ducem aceste proiecte mai departe. Mai dorim ca în jurul Timișoarei să plantăm păduri cu soiuri autohtone care să crească în timp și care, în câțiva ani, să protejeze Timișoara de aceste furtuni groaznice, cum a fost cea din 2017, care a făcut mult rău în Timișoara. Un alt punct pe care eu, în calitate de primar și, poate, chiar și de consilier, dacă n-o să fie să fiu primar, este aplicarea legii 165 din anul 2013, oprirea retrocedărilor. Dorim să închidem fondul funciar în Timișoara, pentru că Timișoara are nevoie de terenuri, are nevoie de clădiri. Uitați-vă, noi avem probleme foarte mari: nu avem grădinițe suficiente, nu avem creșe suficiente. Am putea să le dezvoltăm în cartiere, oprind înstrăinarea acestor terenuri, păstrându-le pentru municipalitate, conform legii. Vom îndrepta situația, ca despăgubirile să vină de la București, pentru că nu primăria a confiscat aceste terenuri și clădiri în 1949. Este problema Statului Român! Ei s-au gândit, parlamentul s-a gândit și la asta, dar trebuie un pic de curaj să faci acest lucru. Bineînțeles că voi deranja foarte multă lume, oameni care din asta trăiesc, din speculații imobiliare. Din acel moment, Timișoara s-ar putea îmbogăți cu câteva hectare de teren. Să luăm în calcul că un hectar de teren costă undeva la un milion și jumătate de euro. Atunci, noi nu mai dorim înstrăinarea acestor terenuri, ci vrem să dezvoltăm orice proiect care este în beneficiul timișorenilor.

În ultima vreme, un alt subiect extrem de discutat de candidați este cel al infrastructurii de transport, dacă mai suntem sau nu în „epoca automobilului”. Care este viziunea dumneavoastră legată de acest lucru?

Viziunea mea este să punem la punct STPT-ul. Vrem să readucem acel brand care a consacrat Timișoara atâția ani, RATT-ul. Indiferent, nu poți să renunți la un brand doar de dragul unor proiecte pe care nici măcar nu le-ai atras așa cum trebuie de la Uniunea Europeană. Să revenim la Regia Autonomă de Transport Timișoara, pentru că așa a fost de când s-a dezvoltat transportul urban în Timișoara. Aici trebuie să investim foarte mult, trebuie dezvoltate liniile părăsite. Am înțeles că sunt proiecte în acest sens, dar sunt, așa, timide. Este vorba despre linia 3, linia 5, care pur și simplu nu există. Funcționează acolo câteva microbuze, oamenii sunt înghesuiți, nu există niciun fel de confort. Trebuie creat în acest sens prioritate pentru mijloace de transport în comun. Trebuie să respectăm timpii, așa cum făceau înaintașii noștri, să ne raportăm la Occident cu timpii de așteptare în stațiile de transport în comun, să fie cât mai dese cursele. Trebuie regândit totul în acest sens! Dacă stăm să ne gândim, vă dați seama cât face troleibuzul M14, din Dumbrăvița până la gară? Ar trebui limitat undeva la mall, la acel sens giratoriu, să se întoarcă acolo. Atunci, dacă pui la punct mijloacele de transport în comun – sunt curate, igienizate –, oamenii renunță la autoturism, pentru că este mult mai ieftin un abonament la RATT decât să investești în carburant, indiferent de cât câștigi. Dacă ele circulă, să zicem, din zece în zece minute, își convine să nu mai dai bani atât de mulți pe carburant, contribuind și la mediu. Eliminăm câteva sute de autoturisme care poluează în oraș. Ăsta este lucrul principal. Trebuie să dezvoltăm, încă o dată, relația dintre primărie și Universitatea Politehnică. Trebuie să fie foarte strânsă, pentru că aceste minți luminate care sunt la universitate, acești studenți, ei trebuie să contribuie cu ceva, bineînțeles, nu gratis. Pot face tot felul de proiecte, poate proiecte de licență, proiecte de doctorat, pentru a mișca chestiunea asta în Timișoara. Transportul în comun în Timișoara este o problemă foarte gravă! Cred că niciunde în Europa nu găsim aceste decalaje, te mint acele afișaje electronice de nu e adevărat, nu știi cât să stai, fie ploaie, fie zăpadă. Aceste tramvaie întârzie fără niciun scop, iar nimeni nu este tras la răspundere. Toată lumea este fericită, managerii își iau bani. Așa este când pui în consiliile de administrație ale acestor companii ale municipiului Timișoara oameni care lipesc afișe, pentru că asta s-a întâmplat atât timp. Managerii nu răspuns sub nicio formă, răspund doar la comenzile primarului. Mintea lor, deciziile lor, viziunea lor asupra acestor companii este zero! Așa este la Colterm, așa este la RATT, spre deosebire de Aquatim, unde lucrurile merg bine.

Și despre mijloace alternative de transport: piste de biciclete, de exemplu?

Absolut, trebuie gândit acest lucru din nou. În spațiul central, trebuie ca aceste piste de biciclete să fie cât mai dese. Aici este o problemă, trebuie să se lucreze foarte mult și la educarea timișorenilor. Nu poți să mergi printr-un spațiu pietonal cu 15 – 20 km/h, apar accidente inevitabil. Atunci, pentru cei care sunt iubitori de viteză cu bicicleta, noi propunem, și chiar dacă sunt în consiliu, o să propun să se obțină permise pentru circulatul cu bicicleta în traficul auto. Ai permis? Treci pe carosabil, nu stai pe trotuar, unde sunt și pietoni. Sunt și acești curieri care merg pe bicicletă, ei merg repede, dacă nu au timp și se grăbesc, să intre pe infrastructura rutieră, dar pentru acest lucru ar trebui să aibă permis, să cunoască regulile de circulație, ca orice alt participant la trafic. Și pietonii ar trebui să le cunoască, dar mă refer la cei care sunt în traficul rutier. Ei trebuie să aibă un permis, clar. Vrei să mergi cu 25 km/h, inclusiv pe acele trotinete sau alte mijloace de transport individuale? Trebuie să ai permis și poți să mergi cu cât îți permite legea, până la 50 km/h. Dacă nu, trebuie să respecți anumite reguli. Trebuie și dezvoltată această rețea de piste de biciclete pentru că este întreruptă. Sunt problem la trecerile de pietoni, dacă nu este niciun pieton și vine un biciclist, trebuie semnalizate și ca treceri pentru bicicliști. Acum, de aici sunt altercații, sunt accidente și tot felul. Trebuie gândite foarte bine, din mai multe puncte de vedere. Da, am luat și acest lucru în calcul.

Alte proiecte majore care vă vin acum în minte?

Da, un alt proiect major pe care îl în proiectul meu electoral este problema blocurilor de locuit, anveloparea acestora, izolarea acestora, facturile sunt foarte mari. Multă lume mă critică, și la clădirile istorice, zic «Cum vrei să faci pe bani publici așa ceva? Sunt proprietăți private». Da, sunt proprietăți private, dar acei oameni plătesc impozite. Tu cum îl atingi, cum îi înapoiezi ceva acestui om pentru că își plătește la zi impozitele? Trebuie să îl sprijini cumva! Nu doar contribuind la infrastructura rutieră. În ultimul timp, numai asta s-a făcut: borduri, asfaltat, s-au făcut girații, turbogirații de viteză, tot felul de chestiuni numai pentru infrastructura rutieră. În rest, pe cetățeanul de rând cu ce l-au ajutat? Nu am auzit să se fi făcut proiecte europene în acest sens. Avem o problemă cu blocurile patru etaje, nu avem lift! Revin la acest consorțiu cu care suntem în legătură, au rezolvat această problemă în Polonia. În Timișoara, la ceea ce are peste patru etaje, nu peste tot se pot instala lifturi, dar, la cele care au două ieșiri, pot fi instalate lifturi care să ducă până la etajul cinci. Încă o dată, le crește valoarea, le reabilitezi, le faci să arate bine, să nu mai aibă cenușiul ăsta care ne stresează pe toți. Primăria vine cu puțin, asociația de locatari vine cu puțin, cu multul vine acest consorțiu, dar nu neapărat el, orice alte entități juridice care vor să investească în acest oraș. În Paris, toate clădirile din centru sunt mansardate. La noi, podurile stau degeaba, iar blocurile au acea izolație… tot timpul ai problemă la ea, mai sus de etajul patru. Lucrurile astea se pot rezolva, se poate crea o armonie între administrația locală și cetățean. Trebuie să fim foarte deschiși către cetățean. Deciziile trebuie să fie făcute la vedere, altfel, ne întoarcem la ceea ce a fost înainte de 1989.

Astfel, ați ajuta și la reducerea poluării…

Da, pentru că ele sunt legate. Dacă legăm Coltermul, dacă vii cu prețuri mult mai ieftine, dacă vii cu gaz metan – poți să fii producător local de gaz metan, aici, în Timișoara –, foarte mulți vor renunța la centrale de apartament. Legislația europeană duce spre a taxa aceste centrale de apartament, ca la autoturisme: vechime, câte gaze aruncă în atmosferă. Nu o să mai fie rentabil. Tu, ca administrație, ce faci în acest sens? Lași Coltermul la mâna rechinilor imobiliari? Acolo sunt 45 de hectare pe care așteaptă să le sfâșie, din stânga și din dreapta. Noi trebuie să păstrăm acest Colterm. Tot ceea ce vine, ca legislație dinspre Bruxelles, vine în acest sens, spre beneficiul populației. Coltermul trebuie să reziste și trebuie regândit de la zero. Așa cum este acum, să mănânce sume uriașe, o gaură neagră care absoarbe milioane de euro, nu este corect! Ce management avem acolo? Îl ții pe acel manager ca să ce? Aer ochi albaștri? El trebuie să vină cu soluții. Nu ai soluții? Du-te acasă, nu ne chinui! Trebuie găsită soluție în acest sens, și ele se leagă, pornind de la investițiile în Colterm, până la energia care ajunge la cetățeanul de rând în apartament.

Despre sport?

Voi face tot ce este posibil să sprijin echipa asta a suporterilor, restul este o măgărie cât China de mare. Dacă iei această echipă pe care au adus-o de la Recaș, întreținută artificial, pentru că, altfel, toți cei implicați trebuie să aducă bani de acasă, mă refer la factorii decizionali – primar, consilieri și cei care au votat pe acolo. Acest proiect al suporterilor trebuie întreținut. Nu să plătim noi salariile jucătorilor, că nu ne permitem acest lucru, dar logistic trebuie acordat tot sprijinul. Dacă Consiliul Județean nu pune la punct stadionul, trebuie făcut ceva în acest sens: fie recuperat cumva, legal, fie găsit un teren undeva un spațiu care să pe permită să intrăm și noi în secolul XXI la acest capitol. Acești oameni trebuie sprijiniți, este un proiect excepțional, ceilalți au distrus sportul timișorean. Noi nu mai avem sport! Tot ce s-a investit s-a investit în fotbal, nu este normal. Noi mai avem și alte sporturi: avem handbal, avem baschet, avem sporturi nautice. Noi nu avem un bazin olimpic. Avem ștrandul Uszoda, acolo nu se poate face mare lucru, dar el trebuie reabilitat. Cum să lași așa ceva să putrezească? Avem acea salbă de ștranduri de pe malurile Begăi, niciunul nu funcționează. Trebuie ajutați oamenii să investească în acestea, pentru că timișorenii trebuie să aibă unde să se relaxeze. Poți să faci un aqualand, avem și așa ceva în proiect pentru Timișoara, folosind apa termala pentru a fi funcțional 12 luni, nu doar o scurtă perioadă. Apoi, avem echipa de rugby care a fost atâția ani campioană națională. Nu s-a făcut nimic. Ei, săracii, fac duș în condiții de anii 60. Trebuia să avem o bijuterie pentru acești sportivi de elită, aș putea spune. Rugby-ul ar fi o prioritate pentru mine ca primar, iar ca și consilier, voi face tot posibilul pentru a amenaja acel teren, pentru a-l aduce la normele secolului XXI. Oamenii ăia chiar au făcut performanță. Revenind la sporturile nautice, avem campioni la canotaj, la caiac-canoe, nu știe nimeni nimic despre ei. Baza lor arată cum arată. Numai ei știu, săracii, bărcile sunt foarte scumpe. Toată lumea se uită spre tenis și spune că este un sport scump. Nu, și ăsta este un sport scump, o barcă din aia costă mii de euro. Nu poți să îi lași doar așa, ca să fie directorii care pe cluburile sportive… nu au viziune, nu există management, nimeni nu gândește absolut nimic în acest sens. Totul este lăsat de izbeliște. Oamenii care sunt puși în fruntea acestor cluburi trebuie să aibă o viziune, trebuie să fie manageri înainte de toate, trebuie să gândească. Așa, doar să iei un salariu, mai bine du-te în mediul privat să îl iei. Asta nu e o soluție.

Care ar fi chiar primul lucru pe care l-ați face ca primar, respectiv, consilier?

Prima dată, planul urbanistic general. Vedem care este situația, ai acces la informații la prima mână, poți stai de vorbă cu acești oameni care sunt plătiți să facă acest plan urbanistic general: „De ce nu s-a pus în practică? De ce nu a fost finalizat până la acest moment?”. El ar trebui, în acest moment, să funcționeze. Suntem vai de noi, din punctul acesta de vedere. Apoi, Coltermul și clădirile istorice. Da, asta ar fi ierarhia priorităților. De aici dezvolți totul: de la PUG știi zonele de parcuri, zonele protejate de legea 422, știi unde poți să construiești clădiri mai înalte de zece etaje, știi unde poți să dezvolți și partea asta imobiliară. De aici se câștigă foarte bine, dacă știi să speculezi, dar trebuie să ne gândim foarte bine. Nu vrem să blocăm orașul, ci doar să păstrăm clădirile acestea istorice așa cum sunt. Ne place când mergem în străinătate să admirăm acele clădiri istorice. Tot timpul am fost acuzați că nu am avea un adevărat patrimoniu, ne spunea actualul primar: „Dacă vreți patrimoniu, mergeți la Roma!”. Nu e chiar așa, ăsta este patrimoniul nostru, asta ne identifică pe noi. Dacă se merge pe aceeași politică, se riscă foarte mult să ne pierdem identitatea ca oraș. Eu, și în calitate de primar, și în calitate consilier, voi lupta pentru păstrarea identității acestui oraș.

Un mesaj pentru cetățeni. De ce să vă voteze? Ce vă diferențiază de ceilalți candidați?

Ceea ce mă diferențiază de ceilalți candidați este acest proiect electoral clar, concis, în care vin cu soluții, nu doar cu povești electorale. Sunt lucruri clare, care se pot face cu bani foarte puțini, ținând cont că în administrația locală cam toate licitațiile sunt supralicitate, ca să zic așa. Dacă tu cumperi un cui cu un leu, primăria îl cumpără cu zece, pentru că așa vor unii. Cel mai bun business este să lucrezi cu o autoritate locală, cu o instituție publică: nu îți vin banii la timp, dar îți vin. Eu voi lupta –  și prin asta mă diferențiez de contracandidați –, cu aceeași atitudine de care am dat dovadă până în acest moment. Într-adevăr, nu sunt o persoană cu notorietate în acest oraș, sunt un necunoscut pentru marea masă, dar asta dintr-un motiv foarte simplu: Timișoara nu face educație civică. Dacă eu voi fi primarul Timișoara, asta va fi în prim-plan: educarea populației în acest sens. Oamenii trebuie să înțeleagă de ce aceste clădiri trebuie protejate, ce trebuie să dezvoltăm, să îi ținem la curent în permanență – avem adresele lor, putem să îi informăm –, deciziile trebuie să fie transparente, dezbaterile publice trebuie să fie reale, nu în interesul unor investitori. Da, sprijinim investitorii, dar trebuie să trasăm și o anumită linie, să nu facă doar ce vor ei, pentru că niciunde în lume nu face nimeni ce vrea el. De aia există regulamente, de aia există legislație, de aia există legislație națională, legislație locală care trebuie puse în aplicare. Nu pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Cam asta este diferența dintre mine și ceilalți. Vreau să mai transmit un mesaj pentru timișoreni: toți cei care spun că vor face ordine, că vor da oameni afară, să știți că nu e chiar așa simplu. Funcționarii publici au un anumit statut, sunt protejați de lege, ei trebuie doar puși la muncă, ca să găsească soluții pentru oraș și pentru timișoreni. Trebuie să înțeleagă și îi voi face să înțeleagă că ei sunt în slujba timișorenilor, nu timișorenii în slujba lor.

Experiența din asociație considerați că vă va ajuta?

Am fost și eu jurnalist, am lucrat până în 2005. Am stat lângă oameni, dar nu m-am gândit niciodată că o să ajung să candidez. Este vorba despre a apăra acest oraș. Din câte se pare, suntem singurii care nu doar vorbim. Noi ne-am asumat atât fizic cât și juridic aceste lucruri pe care le facem spre a proteja Timișoara în limita a ceea ce ne permite legea. Nu puteam face mai mult decât ceea ce ne permite legea, noi suntem o organizație non-profit. Nu suntem adepții ieșirilor în stradă. Lucrurile se pot rezolva prin negocieri, prin dezbateri publice, nu cu legea pumnului, cum se încearcă și cum s-a dovedit în ultimul timp – nu ești cu administrația locală, ești dușmanul ei.

Comentarii

comentarii