A vorbi despre Streed Food, mai ales când eşti după o zi de muncă în care nu ai avut timp să guşti nimic, e un subiect ispititor! Hotărâtă să îmi răsfăţ plăcerea gustativă, am pornit vineri seara spre Parcul Rozelor. De la cinci colţuri sim mirosul de grătare amestecat cu aroma de zagăr caramelizat, gogoşi şi ce o mai fi pus la grătar sau prin „oalele publice”. Deja mă gândesc ce o să mănânc, abia aştept. Ajung şi … îmi trece pofta, când văd preţurile.
Totuşi, mă gândesc că nu am bătut drumul degeaba, aşa că intru în Parcul Rozelor, după ce am trecut prin fumul … culinar şi prin ceea ce mi se părea a fi „mii de rulote” la ale căror ferestre se vinde orice e considerat comestibil.
În parc, sincer, nu era mizerie fiindcă era plin de tomberoane, cel puțin din 2 în 2 m, dar sute de chiștoace de țigară erau aruncate peste tot.
Mă gândesc dacă merită toată această „paradă a mâncărurilor”, având în vedere că sacrificăm parcul imperial şi minunat pentru pofte gurmande.
Rămân cu gustul amar, pentru că inevitabil, dau cu ochii de scena teatrului de vară, unde se ţine de 13 ani festivalul de Operă şi Operetă al operei din Timişoara. Până în acest an, pentru că principala copertină a fost distrusă de furtuna din 2017 şi încă nu s-a reparat. De aceea, festivalul nu a mai putut avea loc în această vară. Poate, la anul…
În fața scenei mari, în schimb, s-a asamblat provizoriu o scenă mai mică pe care unii par să se simtă bine. Părăsesc parcul cu gândul că poate anul viitor ne vom putea purta paşii pe aleile unui parc fără sute de mucuri de ţigară, mai civilizat. Este, totuşi, Parcul Rozelor din Timişoara!
