Acasă Actualitate Studiu: 30% dintre profesorii universitari mai dedicați profesiei în școala online, față...

Studiu: 30% dintre profesorii universitari mai dedicați profesiei în școala online, față de 10% mai dezinteresați

DISTRIBUIȚI

Cercetători din cadrul universităților componente ale Consorțiului Universitaria  au realizat un studiu în perioada martie 2020 – februarie 2021.

Din Consorțiul Universitaria fac parte Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj- Napoca,  Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara și Academia de Studii Economice din București.

Peste 10.000 de profesori din învățământul preuniversitar au participat la cercetarea evaluativă privind desfășurarea activităților cu elevii în perioada de suspendare a activității față-în-față, între lunile martie 2020 și februarie 2021. În perioada școlii online, motivația pentru cariera didactică a scăzut pentru 10% dintre profesori, în timp ce 30% se declară mai dedicați profesiei în urma acestei experiențe. Nivelul crescut de stres psihic, social, tehnic este raportat ca fiind un inconvenient major.

Rectorul UVT, prof.univ.dr. Marilen Gabriel Pirtea, remarcă în legătură cu rezultatele acestei ample cercetări cantitative:

„Este momentul să fundamentăm și în România deciziile educaționale pe cercetări reale și serioase, nu doar pe opinii personale mai mult sau mai puțin avizate. Sunt multe rezultate demne de menționat în cadrul acestui studiu. Aș vrea să subliniez câteva dintre acestea, foarte interesante.

În primul rând, poate contrar așteptărilor, avem o creștere de 30% a motivației pentru cariera didactică, cu un procent chiar mai mare în zona rurală. Practic unul din trei profesori din mediul rural susțin că acest an a contribuit la creșterea propriei motivații pentru cariera didactică. Totodată, se pare că, deși cadrele didactice din mediul rural resimt mai mari dificultăți tehnice (ex.: de acces la internet și accesare de platforme) în comparație cu cele din mediul urban, în acest an dificultățile percepute au scăzut în intensitate semnificativ. Studiul arată clar că, iată, după un an de școală online, cadrele didactice din învățământul preuniversitar, cu accent pe zona rurală, și-au îmbunătăți competențele tehnice necesare pentru utilizarea tehnologiei în actul educațional.

Pe de altă parte, din păcate, cu toate eforturile depuse de MEN în acest sens, studiul nu aduce vești bune și în ceea ce privește accesul la un computer performat. Atât în mediul rural, cât și în cel urban, acest neajuns se păstrează la același nivel ca acum un an.

Ceea ce însă poate fi chiar mai important decât toate celelalte este faptul că la nivelul întregului eșantionul al studiului s-a evidențiat o creștere semnificativă a nevoii de pregătire pedagogică specifică pentru proiectarea și implementarea de acțiuni educaționale digitale. UVT a inițiat, în acest sens, încă din vara anului trecut, un program de studii postuniversitare dedicat colegilor din învățământul preuniversitar, care s-a remarcat printr-un succes aparte în rândul cadrelor didactice, o experiență care confirmă rezultatele acestei cercetări”.

Colectivul care a asigurat realizarea acestei cercetări este format din cadre didactice universitare și cercetători cu preocupări constante pentru inovare în educație prin utilizarea resurselor și instrumentelor digitale, de la Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea din București, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara, Proiectul CRED, Proiectul ROSE, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație. Pentru cercetare, au fost luate în calcul 10.246 de chestionare completate online de cadre didactice din învățământul preuniversitar în perioada 4-20 februarie 2021.

Unele date au fost corelate cu rezultatele etapei I (martie 2020), cu 6.436 de respondenți din învățământul preuniversitar. Investigația relevă măsurile de sprijin necesare și poate constitui baza pentru decizii la nivel local și din partea Ministerului Educației.

Alăturăm o selecție a câtorva rezultatele obținute prin cercetarea aplicată școlii online, cât și declarații ale membrilor echipei de proiect:

„Utilizarea datelor cercetării ca fundament pentru decizii strategice sau operaționale într-un domeniu reduce riscurile unor efecte nedorite, crește șansele de reușită și optimizează costurile. În domenii precum medicina sau ingineria, luarea unor decizii nefundamentate pe date provenite din cercetare pare de neconceput.

Deși același lucru ar trebuie să se întâmple și în domeniul educațional, cercetarea educațională și valoarea ei adăugată pentru practica instructiv-educativă nu este la fel de evidentă pentru simțul comun și, de multe ori, nici pentru decidentul politic și nici pentru practicianul de la catedră. De aceea cred că este de datoria noastră să facem cât mai multe cercetări educaționale în România și să le comunicăm. Acest studiu, cu peste 10000 de respondenți, poate constitui un bun exercițiu și un bun exemplu”, în viziunea dr. Marian Ilie, director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic, Universitatea de Vest din Timișoara.

„Pentru un profesor din ziua de azi, desfășurarea unei activități de calitate cu elevii se ancorează mai degrabă în pedagogie (60%), decât în tehnologie (36%). La începutul pandemiei, în opinia profesorilor, tehnologia ocupa un loc central al activității didactice (57%), depășind cu mult preocupările privind aspectele pedagogice (38%).

Este un semnal că, între timp, perspectiva s-a modificat, în sensul că eficiența educației online, în opinia profesorilor, este adusă de felul cum curriculumul clasic este «tradus» și predat în varianta online, prin ce metode și strategii, cum este stimulată interactivitatea, cum pot fi menținute apropierea inter-subiectivă și suportul afectiv, prin ce forme și instrumente se realizează evaluarea sau se întărește motivația în învățare” remarcă prof.univ.dr. Constantin Cucoș, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Cele mai mari dificultăți în realizarea de către profesori a activităților didactice la distanță sunt, în ordine (în funcție de scorul pe o scală de la 1 la 4):

Nivelul de stres psihic, social, tehnic: 2.59

Lipsa unui cadru metodologic adecvat pentru pregătirea, îndrumarea și desfășurarea activităților online: 2.39

Insuficient timp pentru planificarea/ organizarea lecțiilor: 2.36

Lipsa unui computer suficient de performant: 2.27

Lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale: 2.27

Lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare: 2.25

Lipsa unui spațiu adecvat (acasă) pentru realizarea de activități didactice: 2.23

La o comparație între cadrele didactice din școli din mediul rural și urban, apar diferențe semnificative în special în ce privește accesul la tehnologie – echipamente, internet, suport specializat în configurarea și utilizarea aplicațiilor și platformelor digitale:

Transpunerea activităților didactice în noua formulă presupune o combinație de competențe didactice, de management educațional, tehnice, precum și un cadru administrativ și organizațional favorabil. Sprijinul persoanelor resursă din proximitate, în special a directorilor de școli, a fost definitoriu – rolul acestora se confirmă și justifică, încă o dată, nevoia de manageri buni pentru succesul instituției educaționale, atât în pandemie cât și situații de „normalitate”.

Apar, totuși, în această ecuație a reușitei realizării procesului de educație, elevii, părinții și membri ai familiei cadrului didactic. În situațiile școlii de acasă, am avut ocazia să asistăm la lecții și, de multe ori, să contribuim. „Este un moment care poate fi valorificat pentru o schimbare de atitudine a părinților față de școală și a profesorilor față de elevi și părinți, în sensul colaborării autentice și sprijinului reciproc, în beneficiul tuturor” dr. Simona Velea, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, SNSPA.

„Cadrele didactice au dovedit o mare putere de adaptabilitate în această perioadă, cei mai mulți dintre profesori căutând activ cele mai bune modalități de lucru cu elevii”, afirmă prof.univ.dr. Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului pentru Formarea Profesorilor, Universitatea din București.

„Spre exemplu, peste trei sferturi dintre cei chestionați spun că decizia asupra alegerii platformei de elearning a fost luată de către conducerea școlii sau a aparținut inspectoratului (puține cadre didactice considerând că această opțiune le-a aparținut), totuși, doar 34% dintre cei chestionați afirmă că s-au limitat la aceste platforme recomandate oficial,  restul de două treimi spunând că au apelat și la alte platforme.

Avem aici un bun nivel de motivație pentru un proces de învățământ de bună calitate, majoritatea cadrelor didactice au căutat în această perioadă să găsească cele mai bune modalități de lucru și nu s-au mulțumit să urmeze doar  deciziile «centrale». Este o perspectivă care este potențată și de un alt item, în care pentru mai mult de jumătate dintre cei chestionați motivația pentru cariera didactică a rămas constantă în această perioadă, pentru 30,5% a crescut și doar pentru 10 procente dintre cei întrebați în cercetare această motivație a scăzut.

Avem astfel nu doar o constantă pentru profesie, avem un plus, o creștere, motivația pentru profesie fiind într-o dinamică pozitivă în ciuda condițiilor impuse de către pandemie. Într-o concluzie de lucru, putem spune că în perioada pandemiei opțiunea pentru carieră s-a cristalizat la un grad superior pentru profesori, aceștia au dat dovadă nu doar de creativitate și adaptabilitate, ci și de implicare în împingerea înainte  unui proces care părea că ar putea să se blocheze. Așa cum bănuiam, corpul profesoral rămâne coloana vertebrală a oricărei schimbări sociale”.

„Anul de învățământ on-line prin care a trecut sistemul educațional românesc, ne-a obligat să regândim în profunzime binomul «clasic» ce definește orice act educațional. Astfel, pe lângă predare și învățare, apare în mod pregnant cel de-al treilea termen – tehnologia – menită să susțină, să îmbogățească și să sprijine întregul proces.

Deși importanța utilizării tehnologiilor digitale în educație este de necontestat, experiența ultimei perioade de învățământ mediat tehnologic ne-a adus o certitudine și multe incertitudini. Este sigur că evoluția viitoare a sistemelor educaționale nu va mai putea fi concepută în afara contextului tehnologic extrem de dinamic.

Pe de altă parte, această încorporare a tehnologiei în educație ridică o multitudine de întrebări atât teoretice cât și practice, întrebări ce, cu siguranță, își vor putea găsi răspunsurile și prin derularea unor astfel de cercetări la nivel național”, este de părere prof. dr. Ciprian Ceobanu, director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

”Lecțiile învățate în această perioadă trebuie cu siguranță învățate, astfel încât școala de după pandemie să valorifice abilitățile, competențele și resursele digitale dezvoltate acum. Astfel de cercetări pot deveni suport decizional pentru viitoarele politici educaționale ale decidenților, oferind o diagnoză precisă și consistentă a situației la nivelul întregului sistem de învățământ, cu o largă acoperire geografică.

Dacă competențele digitale pot fi formate în timp relativ scurt și prin efort personal, digitalizarea conținuturilor presupune un efort mai amplu și de  durată, însă în această perioadă acest proces a fost accelerat. Dacă m-ar întreba cineva dacă după pandemie școala românească va reveni la ceea ce  a fost înainte, aș răspunde: cred și sper că acest lucru nu se va întâmpla.

Experiența didactică în spațiul on-line a produs schimbări la nivelul credințelor, atitudinii, competențelor și abilităților didactice care, cu siguranță, vor fi capitalizate”, afirmă dr. Cătălin Glava, director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

 

Comentarii

comentarii