Adrian Patroane este absolvent al Facultății de economie
din cadrul Universității de Vest Timișoara, iar agricultura pentru el este o meserie pe care o practică de 15 ani cu pasiune. Lucrează 370 de ha, în Bazoș Timiș.
“Tatăl meu este inginer agronom și a fost un mentor pentru mine”.
Adrian este pasionat și de agricultura de precizie. Toate utilajele din fermă sunt dotate cu GPS atât cele utilizate în pregătirea terenului, cât și cele pentru erbicidat și semănat. “Am făcut pasul acesta în urmă cu patru ani! Acum tractorul se conduce singur, din trei butoane. Sunt costuri care astfel pot fi evitate”.
La început a fost o teamă de a trece la agricultură de precizie. Achiziționarea unui utilaj performant a însemnat un angajament de plată de 34.000 de euro pe an pe o perioadă de șapte ani. “În schimb am constatat că utilajul se plătește singur, fiindcă are o productivitatea foarte bună, prin sporul de producție pe care îl aduce”.
Adrian este coordonatorul grupului de lucru din Timiș al Asociației de Proprietari Paltinul Afumați Botoșani, înființată după amplul protest al fermierilor din februarie 2024. Până acum, au fost formate grupuri de lucru în peste 20 de județe din România. “Vrem să ne organizăm foarte bine la nivel de țară să avem o forță unită și să putem centraliza toate problemele cu care se confruntă agricultorii”.
Tânărul fermier crede că, în 2024, prețul la grâu în campania agricolă va fi cel mai mic din ultimii 10 – 15 ani. Ceea ce va fi foarte grav. De aceea, Adrian are asigurate prețurile la grâu, încă din luna ianuarie.
În 2023, al a obținut peste 7,3 tone la ha de grâu, fiindcă îi place să scoată maximul din potențialul pământului, dar a avut și facilitatea apei. În Banat, situația e mult mai bună, în condițiile în care în Moldova fermierii au scos 700 kg de porumb la ha, din cauza secetei. El a avut 12 tone la ha de porumb.
Cum reușește să scoată peste 7.000 de kg de grâu la ha? Adrian a explicat că totul începe cu selectarea și tratarea semințelor. “Dăm și cu produse antifungice, dar și cu substanțe de stimulare a seminței, cum e stimulatorul de creștere Vibrans de la Syngenta”.
Adrian Patroane are 34 de ani, practică agricultura mare de 15 ani, este din Bazoș județul Timiș, cultivă grâu, rapiță și porumb, dar anul acesta a renunțat la porumb pentru soia.
Una dintre cauze ar fi prețul de piață foarte mic. “Tot mai jos a coborât!”. A doua motivație o reprezintă costurile mari cu producția. “De aceea m-am reprofilat pe soia. În zonă, avem și pământ de calitate, cernoziom negru. În plus, mă ajut cu un italian, care deține un tambur de stropit cu apă. Ne mai compensam cu unele lucrări”, a explicat Patroane.
Cheltuielile sunt mult prea mari. 12 tone de porumb la ha le recoltezi cu o combină. Atunci, trebui să faci trei – patru transporturi de marfă din câmp până la fermă să cari toată producția. E scump. Adesea se mai defectează și combină pe care trebuie să o repari, iar costurile sunt enorme. “Nu se merită”, spune tânărul fermier.
Una dintre marile probleme o reprezintă mentenanța la utilaje. E prea costisitoare. El susține că s-a ajuns la un nivel la care nu ai cum să reziști pe piață. Din 2022, prețul la cereale s-a blocat, iar la utilaje și la piese a mers tot în sus. În 2023, situația s-a schimbat. Prețul la cereale s-a redus, iar la mașini agricole și piese a rămas tot ridicat.
Acest dezechilibru impactează dramatic activitatea fermierilor, fiindcă îi înfrânează să mai achiziționeze utilaje agricole. Înainte, pe 20 de litri de ulei pentru motor plătea 280 de lei, iar în martie, pe aceeași cantitate dă 600 de lei.
Un filtru costa 50 de lei, acum, 150 de lei. Pentru a schimba o piesă sau filtrul și uleiul la tractor sau combină trebuie să plătească 3.000 – 4.000 de lei. A crescut mult și taxa de transport pentru specialistul care vine de la sediul service-ului până la fermă. “În condițiile acestea economice, este enorm de greu să reziști. Un fermier nu mai poate fi profitabil pe piață”. Astfel, toate aceste prețuri exorbitante dificil de suportat au reprezentat alte cauze care l-au determinat să nu mai cultive porumb în 2024.
Pentru a deține o cultură de soia nu e așa costisitor, iar pregătirea patului germinativ impune o prelucrare superficială a solului, nu în profunzime. “Una este să produci 4 tone de soia și alta 12 – 14 tone de porumb. 4 tone se recoltează mult mai ușor, în plus soia fixează azotul în sol”, este de părere tânărul fermier.
Astfel, pentru următoarea cultură, va fi eliminat complexul din costuri, nu va mai trebui cumpărat. E vorba de 10 tone. “E o cheltuială pe care o evit. Scopul este să înlăturăm costurile care pot fi eliminate, dar fără să pierdem din producție”. Pe de altă parte, prețul la soia este mulțumitor, un pic mai jos decât la rapiță, dar satisfăcător.
O altă mare problemă cu care se confruntă producătorii din zona de vest o reprezintă transportul până la portul Constanța. Distanța și prețurile sunt foarte mari și reprezintă o povară extraordinară, mai ales pentru micii fermieri. De aceea, ei spun că trebuie căutate soluții pentru a veni în ajutorul lor.
Una este să transporți grâul sau porumbul din Timiș, Arad sau Bihor în portul Constanța și alta din Ilfov sau Teleorman. Sunt prețuri de logistică extrem de mari. Din cauza majorării tarifelor, fermierii din vest le simt mult mai împovărătoare. Aproape s-au dublat.
O soluție ar fi transportul cu trenul, dar termenele sunt foarte disparate. Dacă ești programat pe 15, trenul va veni după o lună sau mai mult să-ți ia marfa.
Atunci se blochează tot circuitul cerealelor și banii, cash flow, nu mai circula cum trebuie. Traderul are blocaj cu restul de marfă și se creează un rostogol care înfrânează tot.
În luna martie, în Timiș, kilogramul de grâu se vindea cu 0,68 – 0,70 lei. A fost și 0,75 lei. “În aceste condiții, am fost sfătuit să îmi asum riscuri în mod sustenabil la următorul urcuș pe bursă”, a spus Patroane.
În urmă cu șase ani, nu selecta semințele și lucra cu produse din pătul și obținea producții mici, puțin peste 4 tone. Anul trecut au fost mari probleme în cultură de grâu cu afidele care au răspândit viruși și a fost mult de luptă cu acești dăunători.
El a stropit în toamnă cu un insecticid sistemic din grupa neonicotinoidelor, cu un spectru larg de combatere și cu efect rapid asupra insectelor care le paralizează și mor. Insecticidul combate toate stadiile de dezvoltare, începând cu oul, până la larvă și adult.
De asemenea, de obicei el aplică și un insecticid de contact, cum ar fi Zebra. Substanţa activă acţionează asupra sistemului nervos, iar dăunătorul încetează să se hrănească, paralizează şi moare.
“Scopul este oprirea primului val de răspândire a bolilor prin intermediul dăunătorilor”. De asemenea, în toamnă mai aplică și o erbicidare preemergentă sau în emergență timpurie pentru a combate buruienile care consumă hrana grâului.
În primăvară, când începe planta să se dezvolte e mult mai bine protejată, fiindcă nu mai trebuie să fie combătute buruienile, exact când cultura a ieșit din stresul iernii.
“Am învățat pe parcursul anilor că pentru a nu avea pierderi de producție, prima oară trebuie să ne ocupăm de sănătatea plantelor, după aceea de eliminarea buruienilor”.
Adrian e de părere că ideal este ca în fazele stresante ale grâului să fie evitate aplicarea erbicidelor și intervenit la început cu un stimulator foliar, după care lăsat 3 – 4 zile de relaxare, apoi se va putea utiliza și erbicidul.
În 2023, a fost cea mai mare luptă cu bolile și dăunătorii în Timiș, datorită ploilor excesive, dar el tot a obținut o producție bună, fiindcă a știut cum să acționeze. El a aplicat cinci tratamente la grâu, ca niciodată. Cel mai grav a fost că au existat condiții ideale de formare a fungilor.
Chiar în timpul formării bobului la grâu a căzut o ceață grea londoneză și a apărut fuzarioza și a trebuit să aplice al cincilea tratament. A dat un protioconazol și un tebuconazol, dar în doze mai mici. Cu toate acestea, a avut unele pierderi. În 2023, a avut 140 de ha cu grâu, iar în 2024, are tot atâtea. Adrian Patroane reușește și la rapiță să aibă producții foarte bune. Aproape 4 tone fără câteva kilograme pe secetă a obținut în 2022 și 3.900 kg, în 2023. Cultivă aproape 200 de ha.
El s-a profilat pe rapiță în urmă cu doi ani și prețurile sunt foarte bune. A făcut o mișcare inteligență care l-a ținut în viață economic și financiar. Rapița are nevoie de un anumit climat de umezeală, iar în zona de vest și în arealul Bazoșului locul e perfect. În plus, rapița are rădăcină pivotantă, pătrunde adânc în pământ și astfel rezistă mai bine la secetă decât floarea soarelui și porumbul.
De asemenea, plantele de rapiță acoperă solul și îl protejează de razele soarelui să nu piardă apa în timpul temperaturilor mari. E și avantajul de a lucra terenul mult mai din timp. Pentru a ajunge la producții foarte bune de 4.000 de kg pe ha, Adrian are un “secret”. Utilizează sulful: azot cu sulf și sulfatul de amoniu.
“Trebuie neapărat aplicate. Aceste substanțe ajută mult. În plus mai utilizez complexele cu sulf în toamnă. Recomand și asta, dar sulful pentru plantă e cel mai important primăvara, la plecarea în vegetație”.
Pentru protecția culturii de rapiță de boli și dăunători, el aplică un tratament toamna și două primăvară. De asemenea, el mai utilizează și borul, dar în combinație cu sulful.
Tot pentru a pastra apa în pământ, omul nu ară pământul pentru rapiță. Pregătirea terenului o face cu un cultivator de miriște la o adâncime de 20- 25 de cm, apoi trece cu un disc greu. De fapt, el nu este adeptul arăturii pentru că e mult mai costisitoare. La a treia trecere utilizează semănătoare cu pregătire. Practic cu mai puțin de 30 de litri de motorină, el și-a pregătit și însămânțat terenul. A decis să acționeze așa pentru a reduce costurile și să facă față crizei prin care trece agricultura.
Adrian Patroane a concluzionat: “Recomand și colegilor să caute culturile profitabile. Trebuie să știm să ne adaptăm rapid. Sunt vremuri dure de criză cu care nu ne-am mai confruntat și nu am fost obișnuiți. Ne provoacă să devenim altfel de fermieri. Să aplicăm alte metode de lucru”.
