Acasă Editorial Târgul toamnei sau despre cum se amestecă politica şi micii

Târgul toamnei sau despre cum se amestecă politica şi micii

DISTRIBUIȚI

Duminica  trecută, zi frumoasă de la Bunul Dumnezeu, a fost  aleasă  pentru organizarea  târgului toamnei la Muzeul Satului din Pădurea Verde. Lume multă, miros inevitabil de mici şi bere, dar, de  această dată, şi de gogoşari, roşii şi ardei, cu eticheta „fabricat în Banat” sau mai bine-zis pe la Belinţ, liderul  inconfundabil al legumelor, ales să fie aşa chiar de către  Maria  Thereza, împărăteasa imperiului care ne-a educat să fim  civilizaţi. Producătorii  harnici, mirosul de legume şi struguri, de miere de albine, amestecate cu albinele (bănăţene, şi ele), vizitatorii, totul avea aerul unei toamne prospere. Asta dacă nu ştiai (spre fericire!) ce este pe  afară, pe la gardul propriu, dar şi figurat, al situaţiei  generale. Pe când să vrei să afli, să înţelegi, iată că  zgomotul sirenelor sparge aşezarea  din pădure, pentru că vine… preşedintele (României). A stat cale de câteva minute, iar pe la porţile târgului au fost vreo 300 de persoane, să-l salute. Bine şi aşa. Băsescu şi-a făcut mai apoi cale spre Sânnicolau Mare, pentru anunţul   privind candidatura pentru viitor. Revenind la pădurea noastră, pădure minunată cum numai Viena mai are, m-a cuprins tristeţea pentru dezastrul asumat de autorităţi. În jur, doar resturi de mâncare, cutii de bere, pahare din plastic peste iarba destul de uscată şi neîngrijită, maşini parcate aiurea, bărbaţi zgomotoşi şi agresivi, poliţişti  incapabili să controleze situaţia. I-am întrebat,  pe banii mei de contribuabil ce sunt,  de ce nu fac nimic să  stăpânească  lucrurile, de ce nu-i amendează  pe mizerabilii care aruncă pe iarbă resturile şi mi-au spus, impasibil: trebuie să dirijăm circulaţia! Dar fiţi liniştiţi, nu o dirijau, doar fluierau  agresiv cu ajutorul jucăriei din gură, aveau o privire stranie (ştiu ce spun!), ca să nu mai vorbim despre  nepăsarea faţă de realitate. Am încercat să văd partea plină a paharului: pâinea bună, de casă, strugurii frumoşi, copiii  în braţele părinţilor, am încercat să-mi stăpânesc revolta  faţă de incompetenţa organizatorilor. A mai trecut o duminică,  iarăşi au amestecat  pe neuronii noştri  „România lor” şi „România noastră” , iarăşi au încercat să fie patrioţi, cu guşile şi gurile lor prea mari, spunând „Noi am  făcut asta, noi v-am dat asta!”. Ba nu! Nu ne-aţi dat nimic, sunt banii noştri, pe care faceţi festivaluri kitsch.
Păcat de gogoşari. Erau minunaţi…

Comentarii

comentarii