Duminica trecută, zi frumoasă de la Bunul Dumnezeu, a fost aleasă pentru organizarea târgului toamnei la Muzeul Satului din Pădurea Verde. Lume multă, miros inevitabil de mici şi bere, dar, de această dată, şi de gogoşari, roşii şi ardei, cu eticheta „fabricat în Banat” sau mai bine-zis pe la Belinţ, liderul inconfundabil al legumelor, ales să fie aşa chiar de către Maria Thereza, împărăteasa imperiului care ne-a educat să fim civilizaţi. Producătorii harnici, mirosul de legume şi struguri, de miere de albine, amestecate cu albinele (bănăţene, şi ele), vizitatorii, totul avea aerul unei toamne prospere. Asta dacă nu ştiai (spre fericire!) ce este pe afară, pe la gardul propriu, dar şi figurat, al situaţiei generale. Pe când să vrei să afli, să înţelegi, iată că zgomotul sirenelor sparge aşezarea din pădure, pentru că vine… preşedintele (României). A stat cale de câteva minute, iar pe la porţile târgului au fost vreo 300 de persoane, să-l salute. Bine şi aşa. Băsescu şi-a făcut mai apoi cale spre Sânnicolau Mare, pentru anunţul privind candidatura pentru viitor. Revenind la pădurea noastră, pădure minunată cum numai Viena mai are, m-a cuprins tristeţea pentru dezastrul asumat de autorităţi. În jur, doar resturi de mâncare, cutii de bere, pahare din plastic peste iarba destul de uscată şi neîngrijită, maşini parcate aiurea, bărbaţi zgomotoşi şi agresivi, poliţişti incapabili să controleze situaţia. I-am întrebat, pe banii mei de contribuabil ce sunt, de ce nu fac nimic să stăpânească lucrurile, de ce nu-i amendează pe mizerabilii care aruncă pe iarbă resturile şi mi-au spus, impasibil: trebuie să dirijăm circulaţia! Dar fiţi liniştiţi, nu o dirijau, doar fluierau agresiv cu ajutorul jucăriei din gură, aveau o privire stranie (ştiu ce spun!), ca să nu mai vorbim despre nepăsarea faţă de realitate. Am încercat să văd partea plină a paharului: pâinea bună, de casă, strugurii frumoşi, copiii în braţele părinţilor, am încercat să-mi stăpânesc revolta faţă de incompetenţa organizatorilor. A mai trecut o duminică, iarăşi au amestecat pe neuronii noştri „România lor” şi „România noastră” , iarăşi au încercat să fie patrioţi, cu guşile şi gurile lor prea mari, spunând „Noi am făcut asta, noi v-am dat asta!”. Ba nu! Nu ne-aţi dat nimic, sunt banii noştri, pe care faceţi festivaluri kitsch.
Păcat de gogoşari. Erau minunaţi…