Teatrul German de Stat Timișoara încheie anul 2021 pe scenă cu superspectacolul Leonce și Lena – Leonce und Lena, de Georg Büchner, regia: Niky Wolcz (a.G.), în data de 31 decembrie, care e sold out.
Cu Niko Becker/Richard Hladik, Boris Gaza, Silvia Török, Harald Weisz, Isa Berger, Olga Török, Oana Vidoni, Rareș Hontzu, Franz Kattesch, Tatiana Sessler-Toami, Aljoscha Cobeț, Daniel Ghidel, Simona Vintilă, Daniela Török, Radu Brănici.
Regie: Niky Wolcz (a.G.), scenografie: Helmut Stürmer (a.G.), costume: Ioana Smara Popescu, dramaturgie: Rudolf Herbert, asistență de regie: Isolde Cobeț.
Comedia „Leonce și Lena”, scrisă în anul 1836, a fost prima dată publicată într-o revistă în 1838, ceva mai mult de un an după moartea prematură a autorului ei, Georg Büchner. Sub formă de carte a apărut doar în 1850. Până la prima reprezentație însă, în 1895, urma să treacă încă o dată aproape o jumătate de secol. Cum se explică totuși că această piesă, care în secolul 20 a făcut o carieră fabuloasă pe scenele spațiului cultural germanic și care este considerată ca fiind una din cele mai importante comedii clasice ale literaturii germane, a fost lăsată atâta timp deoparte, cu toate că este spirituală cum nu e alta și în care jocurile de cuvinte se țin lanț precum perlele de șampanie?
Unul din motive este faptul că o astfel de satiră politică până la acea vreme nu exista în literatura germană. Într-o Germanie alcătuită din mai multe regate și din și mai multe ducate, ridiculizarea unei curți regale nu avea cum să fie primită cu entuziasm. Leonce e prințul regatului Popo, iar Lena prințesa regatului Pipi! Pare a fi o glumă inocentă, dar în spatele ei se află un autor care a făcut parte la fondarea unei Societăți secrete pentru Drepturile Omului, care scrisese un pamflet cu parola “Pace bordeielor! Război palatelor!” și pe care autoritățile l-au pus sub urmărire, el fiind nevoit să se refugieze în străinătate. Lui Johann Wolfgang von Goethe, în rang de ministru la curtea din Weimar, nu i-ar fi trecut prin cap nicicând, să critice clasa politică conducătoare.
Multă vreme „Leonce și Lena”, comedia melancolică despre doi tineri care nu-și găsesc locul, a fost considerată ca eșuată. I se reproșa lipsa de acțiune și absența unei construcții clasice. Faptul că cineva avea dificultăți cu sine însăși precum cele enunțate de Leonce – „Oh, dacă cineva ar reuși să fi altul. Doar pentru un minut.” -, oboseala față de lume, care pe cei doi protagoniști îi face să fie ființe sufletește înrudite, veneau în contradicție cu imaginea existentă despre chipul uman de atunci. Leonce și Lena sunt doi străini într-o lume irațională, în care doar ironia și autoironia mai puteau oferi o consolare. Melancolia lor provine din lipsa iluziilor și din refuzul viziunilor idealizante. Cu întrebări referitoare la identitate și la sensul vieții, cu percepția grotescă pe care o proiectează asupra clasei politice, Büchner de fapt a fost cu mult înaintea vremurilor sale. Doar moartea prematură l-a împiedicat să devină un Shakespeare al literaturii germane.
Spectacolul beneficiază de supratitrare în limba română.
LEONCE UND LENA
von Georg Büchner –– Inszenierung: Niky Wolcz (a.G.)
Mit: Niko Becker/Richard Hladik, Boris Gaza, Silvia Török, Harald Weisz, Isa Berger, Olga Török, Oana Vidoni, Rareș Hontzu, Franz Kattesch, Tatiana Sessler-Toami, Aljoscha Cobeț, Daniel Ghidel, Simona Vintilă, Daniela Török, Radu Brănici.
Inszenierung: Niky Wolcz (a.G.), Bühne: Helmut Stürmer (a.G.), Kostüme: Ioana Smara Popescu, Dramaturgie: Rudolf Herbert, Regieassistenz: Isolde Cobeț.
Das Lustspiel “Leonce und Lena” entstand 1836 und wurde mehr als ein Jahr nach dem frühen Tod seines Autors Georg Büchner erstmals 1838 in einer Zeitschrift abgedruckt. In Buchform erschien es erst 1850. Bis zur Uraufführung dauerte es jedoch nochmals fast ein halbes Jahrhundert, diese erfolgte erst 1895. Wie lässt sich erklären, dass dieses Stück, das erst im 20. Jahrhundert auf den Bühnen Deutschlands eine unglaubliche Karriere machte und zu den wichtigsten klassischen Komödien der deutschen Literatur zählt, so lange unbeachtet blieb, obwohl es von Wortwitz förmlich überschäumt und so geistreich ist wie kein anderes?
Einer der Gründe ist, dass es eine politische Satire wie diese bis dahin noch nicht gegeben hatte. In einem in Königreiche und zahlreiche Fürstentümer zersplitterten, autoritätsgläubigen Deutschland goutierte man es nicht, dass Büchner das Treiben an einem Hof der Lächerlichkeit preisgab. Leonce ist Prinz im Reich Popo und Lena Prinzessin des Reiches Pipi! Das mag harmlos klingen, dahinter aber steht ein Autor, der Mitbegründer einer geheimen Gesellschaft für Menschenrechte war, in einer Flugschrift die Parole “Friede den Hütten! Krieg den Palästen!” ausgegeben hatte und der steckbrieflich gesucht wurde. Johann Wolfgang von Goethe, Minister am Hof in Weimar, wäre nie auf den Gedanken gekommen, die politisch herrschende Klasse zu kritisieren.
“Leonce und Lena”, die melancholische Komödie über zwei junge, unbehauste Leute, galt lange als misslungen. Bemängelt wurden die Handlungsarmut und dass Elemente des klassischen Aufbaus fehlten. Die Schwierigkeiten mit sich selbst, wie sie Leonce äußert – “O wer einmal jemand Anderes sein könnte. Nur ne Minute lang” -, der Überdruss am Dasein, der die beiden zu Seelenverwandten macht, widersprachen dem damaligen Menschenbild. Leonce und Lena sind Fremde in einer irrationalen Welt, in der allein Ironie und Selbstironie Trost spenden. Ihre Schwermut ist vielmehr Illusionslosigkeit und die Ablehnung jeder idealisierenden Sicht. In der Frage nach der Identität und nach der Sinnhaftigkeit des Lebens, ebenso wie in der uns heute vertrauten Wahrnehmung der politischen Verhältnisse als einer Groteske, war Büchner seiner Zeit weit voraus. Nur sein früher Tod hat ihn daran gehindert, zum Shakespeare der deutschen Literatur zu werden.
Die Vorstellung wird in rumänischer Sprache übertitelt.
La sfârșit de an am dori să vă mulțumim pentru loialitate și să vă dorim tuturor sărbători fericite și un an nou plin de entuziasm! Vă așteptăm în 2022 cu noi spectacole urmate de discuții alături de voi, prietenii noștri dragi!
Wir danken unserem Publikum für seine Treue und wünschen allen frohe Feiertage sowie ein gesundes und spannendes neues Jahr! Wir erwarten Sie 2022 mit neuen Aufführungen und Publikumsgesprächen zu anregenden Abenden! – este mesajul Teatrului German Timișoara.
