Acasă Editorial Tentativă de puci asupra ATCCE 2021!

Tentativă de puci asupra ATCCE 2021!

DISTRIBUIȚI

Să stai aproape cinci ore într-un spațiu în fierbere, numit eufemistic ”sală pentru dezbateri publice”, mai exact să fii lipit de scaun, să nu știi cum trece timpul, înseamnă să ai parte de admirația celor incapabili de așa ceva. Asta, dacă ai nevoie de admirația cuiva, sau poate, mai degrabă, această rezistență se poate justifica în două cazuri. Fie ești animat de ură și distrugere, fie de gânduri de solidaritate față de o acțiune, un om, un ideal. Luni seara, la Primăria Timișoara, dezbaterea anunțată în sâmbăta anterioară, fără timp de pregătire pentru o confruntare cu peste 100 de oameni, face parte din ”arta războiului”, o teză pe care, desigur, primarul nostru, Nicolae Robu, o admiră, dar care are legătură cu umilirea publică a doamnei Simona Neumann, directorul executiv al ATCCE 2021.

Și asta, de ce? Pentru că, după normele mioritice, se știe, în România, dacă cineva construiește și dobândește respectul celor din jur, altcineva va dori să-i ia locul, dacă se poate, într-un mod cât mai mișelesc, nu cumva să uităm faimoasa baladă a Mioriței. Doar că vremurile s-au schimbat, cel harnic și curat nu mai așteaptă, în liniște, crucificarea, ci decide să lupte. Așadar, un grup de persoane din Timișoara, între care un regizor cunoscut, în persoana lui Florin Iepan (un munte de talent, dar, desigur, boem, cum îi șade bine unui artist), un diplomat de carieră, dar și profesor la UVT, în persoana lui Bazil Popovici și încă un scriitor, dar și de un om de afaceri cunoscut, în persoana lui Ovidiu Șandor (mai recent, implicat în evenimente de artă contemporană, dar foarte mult dorit de grupuri de oameni de afaceri la Primăria Timișoara, la viitoarele alegeri!), mânați după modelul de luptă al Anei Pauker, de o femeie care a fost dată afară din mai toate instituțiile publice în care a lucrat, după ce a implementat modelul dictaturii personale, cam nefericită (după vorbă, după port…), dar extrem de vicleană în dobândirea unor poziții de conducere (fără efort), a pornit la luptă! Și domnul Robu, fără să simtă pericolul pierderii chiar a titlului de Capitală Culturală Europeană, a deschis arena pentru lei. A deschis poarta otrăvită spre arena în care ”sărmanii gladiatori” sunt luați prin surprindere, iar otrava ce țâșnește din atacatori devine fatală. Nu pentru gladiatori, ci pentru ”împăratul” însuși!

Normele și regulamentele europene INTERZIC TOTAL imixtiunea politicului în activitatea și programul asociației (indiferent de țară) ce urmărește și implementează întregul proiect al Capitalei Culturale Europene. Desigur, primăria, consiliile local, respectiv județean, sunt parte din întregul design al proiectului, acestea, tot conform legilor, urmând să contribuie financiar și logistic la reușita proiectului. Dar să vii acum, după șase ani de la înființarea asociației, timp în care s-a lucrat în regim de voluntariat (cum este cazul multora, mai ales al doamnei Corina Răceanu, un minunat om, specializată în management cultural), să constați că sunt ”netransparențe, angajați ilegali, interese” și multe alte gogomănii, reprezintă un atentat la ducerea la bun sfârșit a perioadei de implementare, apoi a bucuriei anului 2021, pentru Capitala Culturală.

Jigniri, cuvinte dure, calomnii, insulte, acestea sunt apanajul limbajului unui intelectual? Eu știu exact că în cazul domnului Popovici, care a lipsit 20 de ani din Timișoara, manipularea a fost simplă: este gata oricând pentru o scenă publică, a fost vocal în anii 90, în Societatea ”Timișoara” (care doar atunci a fost ceea ce trebuia!), nu știe multe despre ”actorașii” sociali ce i-au stat alături, dar, desigur, în timp, va afla… Bazil Popovici, de altfel, consideră că directorul artistic trebuie schimbat, și nu doamna Neumann.

Agresivitatea, ca element al comunicării descrisă de americani în tabloul ”spin doctorilor”, are o nuanță de creativitate, de dezvoltare a comunicării, nu de ucidere a spațiului comunicării, cum s-a întâmplat luni, cinci februarie, la Primăria Timișoara.

Cineva i-a șoptit primarului că rolul lui Iohannis, la Sibiu, în 2007, l-a dus spre Președinția României. Nimeni nu i-a spus despre legăturile tainice cu urmașii Cavalerilor Teutoni, care-și au originile în Transilvania nemuritoare, nici despre elementul uman cheie din Luxembourg, dar lumea știe deja că Sibiul nu a fost într-o competiție, ci a fost într-un dar imens al zeilor…

Cele opt comitete și comiții (vai, unde ești Coane Iancule?), propuse de domnul Robu pentru ”supraveghere și control” (ca la Securitate) vor face din Timișoara un loc de ”râsul lumii”. Un loc al hilarității ”artistice”.

Cineva crede că Florin Iepan nu poate câștiga un proiect în cadrul TCCE 2021? Eu nu cred! Cineva crede că dacă Bazil Popovici dorește să propună soluții pentru același proiect nu ar fi ascultat? Eu nu cred! Dar despre metaforele cu ”vaca și balega la indieni”, ale domnului Tolcea, nu doresc să știu ce să spun, erau vulgare și deplasate, în vreme ce eu, prea preocupată de oraș, vorbeam despre lipsa de curățenie a Timișoarei, taximetrele mizerabile (murdare și duhnind, eh, da, poate a balega domnului Tolcea), murdăria din tramvaie, folosind metafora nunții la români. Parcă așa era, cândva, în comunitățile rânduite: vin nuntașii, facem curat, spălăm, apretăm, punem flori pe masă… Timișoara este o mireasă tristă. Titlul de CCE2021 este un mire râvnit nu doar de mireasă, ci și de hoaște, pițipoance, bestii, golani, amante neconfirmate, isterici, lacomi, prădători și prădătoare.

Profund dezamăgită de acțiunile de gherilă, chiar și imitații ale gherilei, era să uit că avem o genă de trădători și despicători, cum puține neamuri au.

Capitala ar avea nevoie de un prinț. Dar nu are! Nici măcar un lord…

Comentarii

comentarii