Când văd şi aud cât de pătimaşi (ca să nu zic fanatici) sunt şi cei care-l susţin pe Băsescu, şi cei care nu-l mai vor în ruptul capului, stau şi mă întreb: oare va mai exista viaţă în România după alegeri? Judecând după acuzele îngrozitoare pe care şi le aruncă unii altora atât candidaţii, cât şi susţinătorii lor necondiţionaţi, pare că totul se va nărui, oricare va fi alesul din 6 decembrie. Că nimic nu se va mai putea construi într-o Românie dezbinată până la ură, asmuţită până în pragul unui război civil. Că nimeni nu se va mai putea înţelege cu nimeni în România lui Băsescu sau în cea a lui Geoană. Căci, e limpede: fiecare ne propune câte un model de ţară, după cât îl duce capul pe fiecare. Şi fiecare ne avertizează că dacă nu-l vom vota (pe el şi numai pe el) ne aşteaptă sfârşitul civilizaţiei. Că fără proiectul lui nu se va mai mişca nimic înspre bine pentru români. De unde atâta inconştienţă la cei doi opinenţi electorali şi la staff-urile lor de campanie? De unde atâta aroganţă şi autosuficienţă? Cât de imbecili ne cred? Cât de uşor de manipulat mai suntem? Oare am fost ejectaţi din Europa fără să băgăm de seamă? Oare spectrul comunismului sau al dictaturii pândesc după colţ şi abia aşteaptă să ne supună? Oare chiar nu ne vom mai putea uita unii în ochii altuia, român cu român? Să fim oare atât de abrutizaţi de această campanie sinistră încât nu ne vom mai suporta unii pe alţii? Vom rupe prietenii şi vom zvârli amiciţii din pricini politice? Se vor destrăma familii şi se vor învrăjbi rude? Va trebui să plecăm prin alte zări dacă nu ne va ieşi alesul? Ce viitor mai avem într-o ţară condusă astfel?
Vă propun să redevenim calmi şi să judecăm cu mintea noastră. Să nu ne lăsăm furaţi de un fals teatru de război. Să ne amintim că absolut toţi ce care ne mână acum în luptă au pactizat fiecare cu fiecare, în felurite coaliţii (“cele mai bune şi cele mai drepte”, în acele momente). Că din 7 decembrie, toţi vor trece la pupat piaţa endependenţi, vorba lui Nenea Iancu. Iar noi, cu mintea tulburată de zei falşi şi de stupide lupte fratricide, vom avea de refăcut o viaţă împreună, căci nu ne putem alege patria, la fel cum nu ne putem alege părinţii. Vă propun să fim rezonabili şi să nu ne aruncăm ocări pe care nu le vom putea ierta uşor. Să nu certăm ireconciliabil. Căci vom vedea, ca de fiecare dată, cum zeii noştri politici se împacă şi se pupă, iar noi ne vom evita unii pe alţii, jenaţi şi stânjeniţi de ce am putut să ne aruncăm în faţă. Chiar nu vă daţi seama că politicienii se folosesc de noi pentru a ajunge la putere? Şi că ne uită până la următoarele alegeri?
