Ideea ca Timişoara să lupte pentru primirea dreptului de a fi „capitală culturală europeană” nu este nouă. Noi sunt detaliile, cred că sunt foarte noi chiar şi pentru Primăria Timişoara, chiar şi pentru cluburile de servicii sociale, chiar şi pentru acea parte a lumii care luptă intens pentru această idee. Anul candidaturii este 2020. Nu putem fi liniştiţi pentru următorii 9 – 10 ani, pentru că anul decisiv va fi 2012! Adică, dacă vrem să devenim capitală culturală, avem de luptat.
Cu cine? Mai întâi, cu Clujul, care deja a avut-o ca invitată pe Angela Merkel, şi care deţine o bună experienţă în ceea ce priveşte lobbying-ul, ca dovadă numărul de vizitatori şi de investitori crescuţi, în Cluj, raportat la Timişoara prezentă. Edilii noştri ar trebui să sublinieze mai mult câteva detalii geografice: Clujul este, la fel ca şi Sibiul, tot din Transilvania, deci etica respectului faţă de regiunile istorice ar trebui să creeze un ascendent pentru Timişoara, capitala Banatului. Tot pentru anul 2020, o altă capitală propusă, aproape de noi, este cea sârbă, Belgrad, aflată la 165 de km de Timişoara. Una dintre cele mai spectaculoase campanii pentru „Belgrad, capitală cultural europeană” a fost lansată şi susţinută de presa din Serbia, având ca argument faptul că aeroportul din capitala sârbă are o pistă aflată la 20 de grade şi 20 de minute longitudine estică, iar acest joc al numerelor s-ar închide perfect peste cifra 20, din anul 2020! Poate că experţii în numerologie ar şti mai multe, noi vom demara doar o campanie despre promovarea Timişoarei şi construirea unui brand. Logo-ul pe care-l avem deja, ca oraş, propus de scriitorul Petru Ilieşu şi votat în Consiliul Local Timişoara, deşi inspirat, este foarte puţin cunoscut: „Timişoara, Open Art City”. Problema brandului este mai complexă şi ar necesita implicarea nu doar a primăriei, ci a multor alte forţe, inclusiv economice, de reprezentare, forţe care să susţină particularităţi şi exclusivităţi ale Timişoarei. Şi, har Domnului, sunt destule, doar energie să avem, să le coroborăm şi să le punem împreună. Nu de alta, dar dacă iarăşi va interveni „forţa malefică mioritică” între noi, cetăţeni ai Timişoarei, atunci va ieşi un mare nimic! Aşadar, ne vom „bate” cu Clujul, ca oraş al României, pentru 2020. Ne vom bate cu toţi cei care nu ne vor, din nou, în primul eşalon valoric al României, dacă România va mai avea consens şi unitate, aşa zdruncinată cum este acum, de mafiile politice. Dacă vom fi serioşi, vom avea capitală. Culturală! Şi noi chiar merităm asta.
