Pusă, din nou, la coada aşteptărilor şi a promisiunilor politice, Timişoara trebuie să aştepte. Programul guvernamental de susţinere a reabilitării clădirilor pentru creşterea confortului termic este menit să păcălească, din nou, oraşul nostru. Chiar dacă guvernul a promis, în urmă cu câteva luni, că acele oraşe care vor depune primele documentaţia pentru reabilitarea cădirilor vor avea prioritate, promisiunea fost, ca de obicei, sau după bunul obicei al puterii, mincinoasă. Timişoara a fost primul oraş care a depus cererea de reabilitare termică, dar este acum la coada listei, pe lângă unele localităţi obscure şi necunoscute, situându-se (nu o să credeţi!) pe poziţia a patra, de la coada listei.
Politicienii care au semnat Contractul cu Timişoara şi sunt, acum, în instituţiile democratice ale României (la Putere sau în Opoziţie) ar trebui să intre acum într-o acţiune de advocacy şi să lupte pentru noi.
Acţiunea de lobby sau advocacy pentru oraşul care i-a promovat, fie în Parlamentul României, fie în guvern, ar trebui să fie continuă, independentă de interesele de partid şi să ne slujească pe noi, cei care am votat.
Ieri, Boc şi echipa au fost la Timişoara şi au promis că, la sfârşitul verii, va avea loc o altă reaşezare pe liste a priorităţilor pentru reabilitarea clădirilor şi atunci Timişoara va primi, precum Cezarul, ce i se cuvine. Problema este de credibilitate. De seriozitate.
Nu este prima oară că noi suferim pentru deciziile pe care Bucureştiul – că a fost de stânga, dreapta sau de vreo combinaţie nereuşită a acestora – le-a dat. Suntem mereu puşi deoparte a deciziilor importante şi ceea ce este mai dureros, aproape de fiecare dată, cei care ne reprezintă nu se implică suficient pentru noi.
Am, adesea, senzaţia unei magii (absolut negative) care-i cuprinde pe toţi, imediat ce ajung acolo. Uită tot ceea ce, iniţial, spuneau că vor face. Uită sau se lasă ameţiţi de scurta perioadă de amăgire a puterii, că locul lor este, de fapt, o variabilă cu multe necunoscute.
La matematici speciale se studiază acest fenomen şi ar trebui analizat pentru societatea şi lumea politică în care ne mişcăm. Timişoara nu uită, însă.
Din această cauză, o masă importantă de alegători va lipsi mereu de la scrutinurile prezente şi viitoare, pentru că ea este formată din oameni inteligenţi, care nu se mai lasă manipulaţi.
Din oameni care nu mai acceptă trocul pentru promisiuni mincinoase.
Aceştia nu vor merge la vot nici pentru 7 iunie, nici pentru prezidenţiale, în mare parte.
Şi este păcat. Blocurile Timişoarei nu vor avea un viitor prea…cald, la iarna care vine. Intre timp, oamenii din aceste blocuri vor fi chemaţi la vot de cel puţin două ori. Ce viaţă activă!…