ADP are mâinile legate de legislaţia prea complicată
Deşi Timişoara este sufocată de maşini, iar locurile de parcare sunt de negăsit, pe străzi din oraş sunt pline de rable, părăsite de proprietari de ani de zile. Administraţia Domeniului Public a demarat în ultimii ani o campanie de asanare a oraşului, dar ridicarea maşinilor abandonate se face greu, mai ales din cauza legislaţiei. În Timişoara au fost identificate aproximativ 1.000 de maşini abandonate.
Potrivit legii 421/2002, privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparţinând domeniului public ori privat al statului ori unităţilor administrativ-teritoriale, modificată în 2006, autorităţile au primit mână liberă să scape oraşul de rable. Proprietarii maşinilor abandonate sunt somaţi ca în termen de cinci zile de la sesizarea Poliţiei Comunitare să îşi mute rablele de pe domeniul public, în caz contrar riscând să se aleagă cu maşina ridicată de autorităţi, şi cu o amendă între 1.000 şi 2.000 de lei.
Poliţiştii comunitari fac pe detectivii
Lucrurile merg însă foarte greu în cazul maşinilor ai căror proprietari nu pot fi identificaţi. în aceste cazuri, Poliţia Comunitară trebuie să aplice pe parbriz o somaţie, iar proprietarul e obligat ca în termen de zece zile să îşi ridice singur maşina şi să o ducă oriunde altundeva decât pe stradă. Deoarece şansele sunt mici ca acest lucru să se întâmple, poliţiştii comunitari sunt obligaţi de lege să întreprindă măsurile necesare pentru a-i găsi pe proprietari. Dacă maşinile sunt înmatriculate se apeleze la Serviciului Public Comunitar de Înmatriculări unde se vor comunica datele de identificare ale rablelor (serie caroserie, serie motor, marca, model, culoare), iar legea spune ca aceştia trebuie să identifice proprietarul ori deţinătorul legal al maşinii, care apoi va fi anunţat de Primărie ca trebuie să îşi ridice maşina. Există însă cazuri în cate proprietarul dovedeşte cu acte că şi-a vândut maşina cu ani în urmă, iar noul proprietar nu a înmatriculat-o pe numele său.
Există însă şi maşini abandonate care au intrat în ţară la începutul anilor ’90 despre care nici poliţia şi nici RAR ni au nici un fel de date. În acest caz poliţiştii comunitari trebuie să facă pe detectivii şi să-i „ancheteze” pe locuitorii din imobilele din jurul locaţiei în care este abandonat vehiculul în speranţa că îl vor găsi pe proprietar. În cazul în care toate aceste demersuri nu duc la nici un rezultat, fotografiile automobilului sunt expuse pe un panou la Primăria Timişoara, unde fiecare îşi poate identifica automobilul. Toate aceste proceduri durează, conform legii, 30 de zile.
O maşină abandonată poate din scoasă la licitaţi doar după 6 luni
Conform legii, dacă în 10 zile de la data anunţului, proprietarul sau deţinătorul legal nu îşi ridică maşina, aceasta trece de drept în proprietatea statului şi, în funcţie de starea sa, urmează să fie vândută, sau predată la fier-vechi. Cheltuielile ocazionate de inventarierea, expertizarea, ridicarea, transportarea şi depozitarea autovehiculului şi a bunurilor aflate in interior se suporta de către proprietarul sau deţinătorul legal al acestuia, ori, în lipsa lui, din sumele obţinute din valorificarea vehiculului şi a bunurilor găsite în interior.
„Trecerea maşinilor ridicate de noi în proprietatea Consiliului Local se poate face doar în urma unei Dispoziţii a Primarului. Urmează apoi întrunirea unei comisii din care fac parte reprezentanţi ai finanţelor şi Primăriei care realizează evaluarea maşinii şi decide dacă autovehiculul va fi scos la licitaţie sau vândut la fier vechi. Toate aceste proceduri durează, în medie, între 5 şi 6 luni”, spune Liviu Barbu, directorul ADP Timişoara.
Este nevoie urgentă de modificarea legislaţiei
„Am ajuns astfel să avem pe platforma din Calea Şagului peste 80 de maşini, care stau şi de degradează pe un an şi jumătate. În unele cazuri avem probleme, pentru ca unii dintre proprietari sunt plecaţi prin alte ţări, iar vecinii reclamă că maşinile lor sunt abandonate. Este nevoie urgentă de o simplificare a legislaţiei. Noi nu cerem să se reinventeze legi ci doar să se adopte cele ce funcţionează de ani de zile în vest. De exemplu, în Germania maşinile fără numere se ridică automat. Există agenţi constatatori care verifică starea tehnică a maşinilor şi îi amendează pe cei care le lasă abandonate. De asemenea, în majoritatea oraşelor există restricţii de timp pentru parcare şi, dacă maşinile nu sunt mutate sunt ridicate automat. Procedura de identificare a proprietarilor durează maxim 10 zile, iar dacă aceşti nu sunt găsiţi maşinile intră direct în proprietatea statului şi sunt scoase la licitaţie. Amenzile rămân în vigoare şi dacă proprietarii apar după o perioadă de timp ei trebuie să le plătească,” spune Barbu.
