.jpg)
În nici unul din anii electorali anteriori, nu am sesizat un entuziasm atât de evident, similar, cumva, poate, cu cel din 1996, anul Convenţiei. Atunci, după victoria împotriva PSD-ului (de la vremea respectivă) se spunea: „Presa a câştigat alegerile” sau „Coposu a câştigat alegerile”. Acum se simte prin toţi porii oraşului, ai judeţului (mă voi referi, strict, la zona noastră) cum se fluidizează energiile ce păreau împietrite. Oamenii păreau împietriţi şi năuciţi de disconfortul mizeriei unei vieţi portocalii. Timişoara era (şi este) sufocată de străzile măturate doar târziu, după ce era deja mult prea cald, Timişoara are un centru ciobit, la propriu, dar şi la figurat, de kitsch-ul care a schimbat numele „oraşului florilor” în „oraşul ciorilor şi al… porumbeilor”, care, oricât de mult ne-ar îmbuna, ca iubitori ai vieţuitoarelor, nu ne mai pot manipula cu penele, gunoiul, mizeria lor. Timişoara îşi doreşte să respire şi va respira altfel de aer, sunt sigură! Are nevoie de străzi curate, spălate, de clădiri refăcute, de sinergii vitale, de o comunitate conştientă de valorile neexplorate, de apă curată, verdeaţă, pomi, linii de tramvai fără buruieni cât casa, angajaţi devotaţi cetăţeanului, nu intereselor private. Timişoara are nevoie de ea însăşi! Asta se va petrece, mai avem puţin. Mi-e dor de aleile din complexul studenţesc, acoperite cu petale din trandafirii japonezi, aşa cum era în anii ‘80, de râsul de timişorean mulţumit de urbea lui, de fineţea orăşeanului care spune: ”scuze”, când abia te-a atins în tramvaiul curat, spălat, la capătul drumului prin oraş. Mi-e dor de Timişoara mea şi-a noastră! Mi-e dor de terase curate în Piaţa Operei, locul victoriei, locul revoluţiei, care, în prezent, este ca o arenă pentru golanii care scuipă, înjură şi fură. Mi-e dor să nu-mi fie spaimă de hoţii de buzunare, mi-e dor de taximetrişti amabili, mi-e dor de un oraş elegant! 10 iunie va fi ziua schimbării, ştiu, aştept, aproape nu mai am răbdare, timpul este în mâna lui Dumnezeu, ceea ce simţim noi este subiectiv, parţial, adesea imaginar. Pragmatic este drumul noului primar. Despre el, în curând…
