După București, Timișoara este următorul oraș expus, prin evenimente publice, mai mult sau mai puțin relevante (festivaluri, focuri de artificii, concerte ”disperate”, tobe în urechile timișorenilor), după București, la poluare fonică. Pe locul doi la angajamentele Jandarmeriei, ca instituție de ordine publică, ca desfășurare de resurse umane pentru circurile inconfundabile, este Timișoara. Problema orașului și a conflictului cu partea civilizată a masei de cetățeni, a celor formați aici, la Timișoara, a celor care știu cum era Timișoara civilizată, nu cea care rage, nu cea care, aproape săptămânal, este scena focurilor de artificii (de parcă ar începe războiul stelelor), începe cu stresul fonic.
Am fost în Germania, în Austria, ați fost în Germania, Austria, cine și în ce oraș mai aude și mai vede o defulare sonoră de acest tip? Barbaria, așa era numită România (în vremea în care nu se numea, pe hărți, România), asta vrem să redevenim? Cum poate o administrație civilizată să-și tortureze cetățenii în halul acesta barbar? O să sunăm la Jandarmerie până o să le iasă tobele și decibelii din bibilicile nebune! O să apelăm la forțele de ordine, până o să scrie iarăși toată presa străină despre noi, dar nu vom ceda! Cum s-a ajuns aici? Simplu. Primarul Robu a intrat pe mâna unor decrepiți, iar domniei sale îi place, din păcate, acest stil, aparent original, dar distrugător. Toate acestea se vor întoarce împotriva sa. Curând!!! Unul ca Alin Popoviciu, un distrugător al PNL, prieten cu toți golanii ce atârnă pe terase și cluburi de noapte, printre tobe și bași (dar și fițe din plastic) l-a cucerit pe primarul nostru… se pricepe la aranjamente oculte. Dar nu știe, oare, Alin Popoviciu că nici dacă va sta în capul cu chelia implantată NU va fi pe lista eligibilă pentru Parlamentul European? Ah, nu de alta, dar după modelul pierderii alegerilor din 2016 la CJT, ultimii mohicani inteligenți din PNL îi dau pas.
Apoi, cine să-l sfătuiască pe primar? Un mânz?
Întotdeauna, din antichitate până în secolul 21, al informațiilor, semnele rele au început (și încep) cu circul. Circ de stradă, circ de terasă, circ în lumea afectată de tembelismul unor ”aleși de-ai noștri”, toate prevăd decăderea. Decăderea, dar și căderea. Este finalul. Ceaușescu își dedica ode, făcea spectacole pe arenele sportive, toată lumea cânta și dansa pentru el și în numele lui! Acum, nuanțele circului sunt, oarecum, diferite.
Finalul este aproape. Adevărul își cere drepturile.
