Revista Forbes România a premiat, marți, 40 dintre cele mai bune orașe pentru afaceri din România. Metodologia prin care au fost departajate orașele: s-au analizat pe de o parte reședințele de județ, polii de business din fiecare unitate administrativă, dar și rezultatele înregistrate la nivelul întregului județ. Metodologia este bazată pe criterii precum: Produsul Intern Brut, salariul mediu, stocul de investiții străine directe, rata șomajului, numărul de firme active, cifra de afaceri și profitul net mediu, dar și rețeaua de drumuri publice modernizate și căile ferate, precum și stocul de locuințe sau numărul de unități de învățământ. Toți acești indicatori au fost corelați cu dimensiunea populației și au fost acordate anumite bonificații în condițiile în care anumite orașe și județe aveau unul sau mai multe aeroporturi în apropiere.
Timișoara, fostul lider al topului anual al Forbes România își păstrează, pentru al doilea an consecutiv, poziția a doua în clasamentul general Forbes Best Cities 2018.
Internet gratuit în Centrul istoric și în unele mijloace de transport este unul dintre proiectele de Smart City ale Timișoarei, costurile fiind suportate de Orange și Continental. Semnat în iulie 2017, contractul este valabil timp de trei ani. Un alt proiect este Smart Parking-ul de la Modex, Parcarea I Huniade, respectiv, printr-o aplicație, șoferii află dacă mai au locuri de parcare în zonă și pot plăti costul parcării. Lansat în octombrie 2016, printr-un parteneriat cu ZTE, proiectul ce se s-a dorit să fie extins în întregul oraș, nu a mai fost pus în practică. În prezent doar 90 de locuri de parcare sunt în aplicație dintr-un potențial de 11.000 de locuri, deși orașul dispune de aproximativ 64.000 de locuri de parcare.
Dar, în ciuda intențiilor bune, orașul de pe Bega nu excelează încă la capitolul Smart City, cel mai important atu rămânând amplasarea și infrastructura. Localizată în partea de sud-est a Bazinului Panonic, Timişoara beneficiază de faptul că se află pe traseul a două culoare ale rețelei europene de transport TEN-T: Rin – Dunăre şi Orient – Mediterana de Est. Rutier, reţeaua TEN-T de bază se suprapune traseului autostrăzii A1 (Bucureşti – Piteşti – Sibiu – Timişoara – Nădlac). Aflată în construcție, aceasta va deveni o importantă axă de transport regională, deoarece, odată terminată, va asigura o mai bună conectivitate a orașului atât cu Bucureştiul, cât şi cu Europa Centrală, prin Ungaria. De asemenea, municipiul este traversat de două drumuri europene – unul principal, E70 Serbia (Moraviţa – Timişoara – Craiova – Bucureşti), şi unul secundar, E671 (Arad – Timişoara).
Feroviar, reţeaua TEN-T de bază suprapune magistralei principale 900 Timişoara – Băile Herculane magistrala secundară 217 Timişoara – Arad şi magistrala secundară 922 Timişoara – Moraviţa. Cu patru staţii feroviare – Timişoara Nord, Timişoara Est, Timişoara Sud şi Timişoara Vest, orașul de pe malul Begăi este cel mai important nod de cale ferată din Vestul ţării. Orașul poate deveni nod regional. La finele lunii martie, primul tren al Eurorail Serbia, parte a grupului românesc Grampet Group, a început să circule pe distanța Stamora Moravița – Pancevo și retur. Acesta este primul operator privat din Serbia care desfășoară o astfel de activitate la noi.
În completare, Aeroportul Timişoara asigură atât curse regulate, cât şi curse charter de pasageri şi marfă, legând Timişoara de Bucureşti şi de alte oraşe importante: München, Roma, Dortmund, Barcelona, Madrid, Paris, Londra, Bruxelles, Milano şi altele. Anul trecut, traficul de pe acesta a crescut cu 47%, față de anul anterior, până la 1,7 milioane de pasageri, clasându-se pe locul 3, după Aeroportul Henri Coandă (Otopeni) și cel din Cluj-Napoca. Creșterea s-a datorat curselor low cost, ceea ce reflectă potențialul de extindere.
Alt atu îl reprezintă structura spațială tradițională. Bazată pe un model radial de dezvoltare, aceasta este consolidată printr-o serie de inele concentrice, dispunând încă de terenuri care au potențialul unor proiecte de regenerare și de dezvoltare semnificative: zone industriale complet sau parțial abandonate, aflate în apropierea centrului orașului; arii cu o infrastructură feroviară substanțială, care include gări, triaje, depouri și depozite, multe dintre acestea fiind insuficient exploatate; blocuri rezidențiale mari, cu puține facilități comunitare și acces slab la servicii.
De exemplu, cele 329 de hectare de teren industrial abandonat/zonă feroviară pot fi reamenajate astfel încât să includă: 81.241 de rezidenți (în locuințe cu densitate medie spre ridicată), amenajări comerciale cu 39.460 de locuri de muncă și amenajări de industrie ușoară cu 2.631 de locuri de muncă, arată un raport realizat de Banca pentru Reconstrucție și Dezvoltare. La acestea se adaugă parcurile industriale poziționate în aria metropolitană a Timișoarei. Aflat la aproximativ 7 kilometri distanță, Parcul Industrial Freidorf are aproape 64 de hectare de teren, deși nu deține titlul de parc industrial, conform legislației. Parcul Tehnologic și Industrial Timișoara dispune de alte aproape 18,4 hectare.
În aceste condiții, în ultimii 15 ani, în Timișoara s-au dezvoltat puternic businessurile de producție și industrie. Numărul de firme cu participare străină reprezintă peste 70% din totalul firmelor, majoritatea fiind din spațiul germanofil. Unul dintre cei mai mari angajatori din județ și unul dintre cele mai importante businessuri este producătorul de cauciucuri Continental Automotive Products, completat de Hella România, producător de componente auto, de Delphi Packard Romania, producător de echipamente electrice și electronice pentru industria auto, de TRW Automotive Safety Systems, de Valeo Lighting Injection și de producătorul de carne Smithfield România.
În Topul 500 Forbes al celor mai valoroase companii românești 2017, care ia în calcul datele din 2016, cel mai valoros business din județul Timiș era producătorul de vin Cramele Recaș, controlat de Gheorghe Mihai Iova, care a obținut un profit de 29 de milioane de lei, la o cifră de afaceri de 120 de milioane de lei, cu 103 angajați. Acesta era secondat de fabrica de aparate electronice de măsurat AEM Timișoara, controlat de Claudiu Nicolae Rădulescu, care a obținut un profit de 9 milioane de lei, la afaceri de 327 de milioane de lei, cu 1.554 de angajați. Pe locul 3 s-a clasat producătorul și retailerul de mobilier Rus Savitar, cu un profit de 20,6 milioane de lei, la afaceri de 128,6 milioane de lei, cu 663 de angajați. În total, în topul Forbes s-au clasat 15 companii, care cumulau o cifră de afaceri de 2 miliarde de lei, un profit de aproape 238 de milioane de lei și 5.900 de angajați.
Efervescența businessului se vede și din proiectele imobiliare anunțate. Stocul total de spații de birouri este estimat să crească cu 58%, anul acesta, față de anul trecut, până la 200.800 de metri pătrați, reiese din datele Colliers International Romania. Rata de neocupare era de 3%, la finalul anului trecut, fiind extrem de scăzută, la o chirie medie lunară de 12 euro/metri pătrați, pentru spațiile de calitate.
„Timișoara rămâne o alternativă interesantă datorită combinației de oportunități. În primul rând, apropierea de infrastructura țării vecine, a Ungariei, înseamnă că a atras destul de multă atenție pe segmentul industrial (șomajul în rândul celor cu un nivel de pregătire redus este constant la niveluri scăzute). Pe de altă parte, în clasamentul Ministerului Educației privind universitățile naționale, Timișoara a avut trei universități în Top 20, cât Cluj-Napoca și Iași și la mustață în spatele Bucureștiului, care avea patru. Universitatea Politehnică Timișoara ocupă locul al doilea în țară, în urma celei din Capitală, evidențiind, din nou, abilitățile destul de bune ale angajaților la care pot apela angajatorii. Rata de neocupare pe birouri a rămas la doar 3%, până la sfârșitul anului 2017, deși ar trebui să crească în mod constant, având cea mai mare suprafață care urmează să fie livrată dintre orașele regionale majore (în special datorită proiectului Openville, una dintre cele mai mari scheme cu utilizare mixtă din România, dar și altor proiecte mari cum ar fi birourile Isho, Bega Business Park sau Vox Technology Park)”, se subliniază într-un raport de piață al Colliers.
Dintre marile orașe, Timișoara este cel mai aglomerat pe piața de retail, cu 694 de metri pătrați la 1.000 de locuitori, suprafața totală fiind de 222.000 de metri pătrați, potrivit unui studiu al Cushman & Wakefield Echinox.
„Cea mai mare piață rezidențială din zona de vest a țării reprezintă, totodată, și a doua piață regională, după Cluj-Napoca, care depășeste pragul de 3.000 de locuințe livrate anual. Acest fapt se datorează în primul rând dezvoltării rezidențiale vertiginoase din două zone limitrofe orașului, Dumbrăvița și Giroc, zone în care în fiecare dintre ele se livrează anual aproape 1.000 de noi locuințe. Anul în curs, dar și 2019-2020 se vor concretiza printr-un număr mai ridicat de unități rezidențiale care se vor finaliza în interiorul orașului, segmentul middle market urmând să cunoască o creștere semnificativă, într-un context în care rata Șomajului este de sub 1% și sectoarele automotive și IT înregistrează creșteri importante”, se precizează într-un raport al Coldwell Banker Affiliates of Romania.
Șomajul din oraș este al doilea cel mai redus din România, doar județul Ilfov având mai puțin de-atât. În plus, spre deosebire de majoritatea județelor din țară, balanța comercială a orașului este, de obicei, pozitivă, unele dintre multinaționale exportând majoritatea producției.
Sursa: forbes.ro
