Cimitirele Timișoarei, toamna, Ziua Morților, și noi, timișorenii. Un tablou deprimant. Cine mai suntem noi? Administrația Cimitirelor nu mai are, nici ea, contract cu RETIM. De Ziua Morților, în anii anteriori, cimitirele erau ca niște parcuri, cu flori proaspete, coroane, lumânări, decorul în care sufletele noastre și ale celor plecați se întâlneau, pentru câteva momente…
Acum, este un tablou dizgrațios. Printre cerșetori de toate vârstele, mormanele de gunoaie, bidoanele supra-pline, peste care s-au aruncat alte și alte mizerii, lumea șocată de acest tablou, prea evident, mai ales, sub soarele zilei.
Timișoara este ca o fantomă printre morții Timișoarei. Nu mai este ea, cea plină de farmec și glorie, cea adorată de o lume întreagă, este o biată urmă a unui oraș ce a avut un nume.
Murdăria este rezultatul bunei guvernări locale, a ”artei de a face” a unui primar care ne-a ucis sufletele…
